În momente de criză sunt scoase în vileag cele mai întunecate fațete ale unor lucruri, oameni, societăți, țări, biserici. Iar R. Moldova este un exemplu elocvent în acest sens. Am scris de nenumărate ori despre legătura strânsă între Biserică și politicul din R. Moldova, despre faptul că preoții merg mână în mână cu politicul (nu toți desigur, dar majoritatea). Iar ultimele decizii cu privire la amânarea Paștelui Blajinilor este mai mult decât un exemplu în acest sens.
Mitropolia Moldovei a cerut ajutor financiar din partea statului pentru a achita datoriile, salariile
În plus, șeful statului, Igor Dodon i-a promis Mitropolitului Vladimir că-i va compensa pierderile provocate pentru că Paștele Blajinilor a fost suspendat. Deci, este mai mult decât evident, este recunoscut pe față că Paștele Blajinilor reprezintă o sursă de venit pentru preoți, când de fapt ar trebui să fie o zi în care să îi pomenim pe răposați, fără a face avere din asta.
Asta se întâmplă când vorbim despre Mitropolia Moldovei care se află sub jurisdicția Patriarhiei Ruse. În timp ce peste Prut, Patriarhia Română oferă ajutoare în această perioadă de grea încercare privind epidemia de COVID-19.
Iată câteva exemple de implicare a Patriarhiei Române:
Echipamente de protecție medicală pentru spitalele din Bârlad și Huși
Protoieria Onești, în sprijinul Serviciului de Ambulanță Bacău
Materiale de protecţie pentru spitale şi hrană pentru persoanele vulnerabile în Alba şi Mureş
Donaţii pentru spitalele din Sfântu Gheorghe şi din Miercurea Ciuc
De ce și Mitropolia Moldovei nu face asemenea donații? De ce nu îi ajută pe cei care se află acum în dificultate din cauza epidemiei de coronavirus? De ce preoții nu sunt alături de oameni în această perioadă, cu susținere morală cel puțin? De ce se caută doar venit din orice acțiune? Sunt întrebări retorice la care așteptăm răspuns din partea preoților care aparțin Mitropoliei Moldovei.