Moldoveanca din Belgia, cu job în domeniul achizițiilor la o companie companie petrochimică

Se fac deja 9 ani de când moldoveanca Ana Andoni, originară din orașul Cantemir, este stabilită în Belgia. A plecat din R. Moldova dintr-un motiv bine cunoscut în societatea noastră: pentru a asigura un viitor mai bun, mai frumos sie și copiilor săi. În prezent are un job în domeniul achizițiilor la o companie companie petrochimică. Este îndrăgostită de munca pe care o face.

Însă drumul până aici nu a fost deloc ușor. Au fost ani în care a trebuit să învețe limba flamandă, să se reprofileze și să-și găsească locul de muncă dorit.

Ana Andoni a acceptat să împărtășească, în cadrul unui interviu pentru Portalul Nr.1 al Diasporei ER NEWS drumul emigrării din R. Moldova.

Care au fost motivele care v-au determinat să plecați din R. Moldova?

Această întrebare o primesc des și de la belgieni. Motivul este unul simplu. Motivul care m-a determinat să plec din R. Moldova a fost unul financiar. Am dorit să am acces la un sistem medical și social mai bun, am vrut să asigur un viitor mai frumos mie și copiilor mei.

Cum a fost adaptarea, integrarea în Belgia?

Se fac deja 9 ani de când sunt în Belgia. La început, primii doi ani au fost cei mai grei pentru că nu aveam un job stabil şi făceam cursuri de limba flamandă și contabilitate.

Care a fost cel mai dificil moment până acum trăit în străinătate?

Cel mai dificil moment trăit în străinătate a fost când am ajuns aici după 4 luni, aveam cu mine din Moldova 2.000 de euro pe care i-am strâns timp de 2 ani (copeică cu copeică) când lucram la Chișinău. Aici, în Belgia, am stat cu sora și din banii adunați plăteam partea mea de cheltuieli până la un moment dat când nu mai aveam bani de trai și nici de lucru nu-mi găseam. Pe atunci trebuia sa ai un fel de permis de muncă dacă erai cu pașaport roman. Am ajuns la un moment când trebuia sa decid ce fac: să mă întorc în Moldova sau să rămân în Belgia.

Cum a fost drumul pe care l-ați parcurs ca să vă găsiți un job bun în Belgia?

Planul era sigur, carte și iar carte. În Moldova am absolvit facultatea de matematică și informatică la Universitatea de Stat. Mi-am propus să învăț limba flamandă, să mai fac un curs de formare și asta a fost contabilitatea. Toate cursurile au fost oferite gratuit de statul belgian. În total am învățat doi ani. De dimineață pâna la amiază făceam limba flamandă, după amiază studiam contabilitatea. Eram ferm convinsă că dacă voi învață limba îmi voi găsi un job la care visez.

În prezent, în ce constă jobul Dvs?

Vroiam întotdeauna să lucrez în oficiu. Așa se face că peste doi ani de studii am avut șansa să fac stagiul la o companie foarte bună în portul din Antwerpen, Ineos, o companie petrochimică. Acolo m-am îndrăgostit de ceea ce fac eu acum, achiziții. Sunt specialistă în achiziții deja de 7 ani, iubesc ceea ce fac și anume îmi place să negociez cu furnizorii: prețurile, condițiile de livrare, de plată, clauzele din contract. Ca achiziționar, puterea este în mâinile noastre, noi suntem cei care luăm decizii.

Am avut noroc de colegi foarte buni cu o experiență foarte bună în achiziții și care m-au învățat meserie. Fiind o fire curioasă, stăteam peste program să citesc toate procedurile și tot ce ține de această meserie. Chiar și atunci când ajungeam acasă, reușeam doar să mănânc și mă puneam din nou cu burta pe carte.

Cum ați descrie comunitatea românilor/moldovenilor din Belgia? Cât de unită este? Cum poate fi consolidată?

E o comunitate unită aș spune, se organizează des întâlniri la un pahar de vorbă sau la o șezătoare, se cântă, se dansează. Fac parte din grupul de pe Facebook al Moldovenilor în Belgia și observ că întotdeauna când este pusă o întrebare, se oferă și răspuns. Pot spune că moldovenii se ajută și se susțin.

Care este cel mai mare vis al Dvs legat de R. Moldova?

Eu sunt într-o relație cu un belgian și avem un băiețel împreună. El vine dintr-o familie tradițională, ne întâlnim des cu familia lui, sunt foarte uniți. De fiecare dată când ne întâlnim mă gândesc la părinții mei, ce frumos ar fi să fie și ei lângă mine, să ne întâlnim, să râdem împreună și sa ne bucurăm de viața.

Vă mulțumesc pentru interviu