Editorial Elena Robu
Observ că astăzi, 8 iunie, în R. Moldova unii sărbătoresc faptul că acum un an Vlad Plahotniuc a fost alungat de la putere.
„Știu că astăzi mulți se vor lăuda că l-au alungat pe Plahotniuc de la putere. De fapt, cei care l-au fugărit pe Plahotniuc au fost oamenii acestei țări. Anume lor vreau să le mulțumesc pentru curaj, rezistență și unitate. Vă mulțumesc, oameni dragi!”, transmite într-un mesaj lidera PAS Maia Sandu.
Dar în realitate, ce motiv de sărbătoare ar fi? Fostul lider PDM, Vlad Plahotniuc, despre care până nu demult se spunea că era cel care controla tot ce mișcă în R. Moldova, așa și nu a ajuns pe mâna justiției ca să răspundă pentru toate fărădelegile comise.
Istoria se repetă. Mai ales în R. Moldova. În 2009 se întâmpla la fel. Comuniștii au fost debarcați de la putere, iar în anii care au urmat, politicienii de pe Bâc se felicitau pentru această ”reușită”. Asta fără ca Vladimir Voronin sau fiul său, Oleg Voronin, despre care se spunea că deține R. Moldova, să fi ajuns vreodată pe mâna justiției sau la pușcărie. Cu toate dosarele ”guvernării comuniste” de sute de pagini cu care se flutura pe atunci în fața electoratului.
Acum, este la fel. Politicienii se felicită pentru că cum un an Vlad Plahotniuc a fost alungat de la putere. Dar mai departe ce urmează? Doi ani de când Plahotniuc a fost alungat de la putere? Trei ani de când Plahotniuc a fost alungat de la putere?
Și asta e tot? Asta e tot ce au meritat cetățenii chinuiți ai acestei țări?