Mărturiile tulburătoare ale unei mame care a emigrat în Germania: ”Fiica m-a rugat să-i promit că nu o mai duc niciodată la gradinița din Moldova”

0

Familie care a emigrat în Germania: Cu Sabina Popov, fostă membră a Asociației „Părinții Solidari”, realizam în iunie 2017 o emisiune Alb&Negru la Unimedia despre grădinițele din Chișinău. De aproape 3 luni Sabina a emigrat în Germania împreună cu familia, iar zilele trecute a făcut pe rețelele de socializare o mărturisire tulburătoare: fiica ei are coșmaruri în legătură cu ceea ce a trăit la grădinița din Chișinău pe care o frecventa și i-a cerut să îi promită că nu o va mai duce niciodată la grădinița din Moldova.

Iată întreaga mărturisire a Sabinei Popov:

”Avem aproape 3 luni de când am emigrat în Germania. Aici nimic nu e simplu și continuăm să trecem prin așa numita perioadă de adaptare: grea și cu multe obstacole…

M-a rugat să-i promit că nu o mai duc niciodată la gradinița din Moldova

Însă cu toate acestea știu exact că am făcut alegerea corectă. Să înțeleg acest lucru m-a facut Lia, fetița mea de 5 ani și jumătate, care s-a trezit într-o dimineață speriată, zicându-mi că a avut un coșmar. În acel vis se făcea că Dna Elizaveta (educatoarea cu bucluc de care am avut nenorocul în R. Moldova), a venit aici la grădinița din Germania să-i fie educatoare și a început să strige și să bată în toți copiii… Am stat și am ascultat cu atenție visul după care am cuprins-o strâns și cu multă vină în suflet. În acel moment, ea mi-a luat fața în mânuțele ei mici și calde și privindu-mă în ochi m-a rugat să-i promit că nu o mai duc niciodată la gradinița din Moldova… Uite aici am început să plâng în hohote…

În acea zi, am analizat la rece toate diferențele atât de mari între sistemele educaționale din aceste 2 țări.

Pe când acasă se face totul de ochii lumii, aici absolut totul e centrat pe copil și pe sentimentele acestuia. Nu voi exagera absolut deloc atunci când voi spune că aici copiii de la gradinița pe care o frecventăm (grădiniță de stat) se simt exact ca într-o familie mare în care fiecare are dreptul să spună ce crede, să nu vrea să facă anumite chestii, să vrea să se joace și să nu vrea sa doarmă…

Cu toate acestea nu am văzut absolut nici un copil ”alintat”, toți sunt foarte disciplinați și respectuoși atât unul față de celălalt cât și față de educatori (Regula e simplă: Când dai respect, primești respect). Am înteles acest lucru în perioada de adaptare în care am fost alături de fetița mea timp de 2 săptămâni zi de zi, am participat absolut la toate activitățile și chiar m-am simțit minunat.

Iar după aceste 2 săptămâni mi-am lăsat cu cea mai mare încredere puiul în grija unor persoane absolut competente cărora chiar nu le pot reproșa absolut nimic. De câte ori am intrat în grădiniță, nu am auzit niciun copil să plângă. Toți sunt veseli și își savurează din plin copilăria și acest lucru nu se întâmplă nicidecum stând cuminți pe scăunele și așteptând urmatoarea ”sentință”, așa cum se întâmpla acasă…

Cu părinții se colaborează la cel mai frumos nivel, pentru ei mereu se găsește timp iar ideile și sugestiile fiecăruia sunt analizate în cel mai serios mod… aici chiar se lucrează în parteneriat pentru că se vrea o generație de oameni sănătoși atât fizic cât și emoțional!

Multă sănătate tuturor și fiți alături de puii vostri. Nu permiteți nimănui să le rănească sufletele mici și firave!”

O altă mamă, plecată și ea în Germania cu familia, Iulia Zavulan, își povestește experiența:

”Cu regret pentru țara noastră, chiar sunt diferențe mari. Și nu atât în grădinițe, ci în sistem în general. Spre exemplu în Moldova fiica nu a avut o educatoare exemplară, era în grupa creșa si erau încă și fără dadacă.

Știu că sunt și educatori foarte buni, dar în mod normal așa ar trebui să fie toți. Și spun asta foarte conștient, lucrul cu copiii nu este deloc ușor și, deci, trebuie să îți placă să faci asta, să iubești cu adevărat copiii, sa poți lucra cu ei, dar nu doar pentru faptul că nu ai găsit în altă parte un job.

Aici, în Germania, chiar văd că fiecare educator, ajutor sau altcineva este la locul lui și se dăruiește lucrului pe care il face. Sunt foarte drăguțe si depun efort pentru a gasi cheita fiecăruia. (De exemplu, băiatul a început a frecventa grădinița la 1 an și 7 luni, ele și-au scris pe o foaie câteva cuvinte/expresii cele mai importante în română ca să le poată el înțelege).

Despre sistem – spre exemplu în grupa creșă sunt 15 copii și 4 supraveghetori (educatori + ajutori); avem noroc să frecventăm o grădiniță de stat, dar sponsorizată de la Caritas și plătim doar mâncarea. În rest – nimic. Se pune mare accent pe legume și fructe proaspete pe care copiii le au la dispoziție, la fiecare masă, nu mai trebuie să zic că nu există fonduri sau cadouri de x sau y sărbătoare; ba mai mult, copiii sunt cei care primesc câte o mică atenție de ziua lor. Sau iată acum de Nicolaus (Mos Nicolae) au primit câte un Nikolaus de ciocolată fără anumite strângeri de bani.

Sincer vorbind cred că în orice grădiniță din Moldova în care se strâng „fonduri” s-ar putea gândi și la copiii un pic, nu doar la buzunarele directoarelor”.

Acum ceva vreme scriam pe blog despre grădinițele din Moldova ucigașe de mentalitate, de viitor. Urmărind aceste mărturii și multe altele care nu sunt exprimate public, mă conving câtă dreptate am avut. Totul pornește în sistemul educațional de la mentalitate, de la factorul uman. Din păcate, în prezent, există mulți copii care sunt traumați psihologic la grădiniță, iar coșmarul fetiței Sabinei Popov este un exemplu în acest sens. Degeaba se strâng bani pentru reparații în grădinițe, pentru covoare și draperii noi, dacă în interior sistemul e putred.

Comentarii Facebook

comments

Distribuie.
error: Content is protected !!