Procuror care s-a sinucis din cauza unui sistem corupt

Cristian Panait este fost procuror român, care s-a sinucis la vârsta de 29 de ani din cauza unui sistem corupt în care era nevoit să activeze. Povestea lui halucinantă, care s-a întâmplat în 2002, a fost intens mediatizată și a ajuns să constituie și subiect de film. Pelicula “De ce eu” am descoperit-o în 2016, când  Centrul de resurse juridice de la Chișinău și Expert Forum EFOR din România au trecut filmul peste Prut, iar publicul de la Chișinău, Cahul și Bălți au avut posiblitatea să îl urmărească în cinematografe.

Filmul m-a demoralizat, are un gust amar pentru că un om care s-a împotrivit sistemului nu a găsit altă soluție decât să își pună capăt zilelor. Demoralizant, pentru că toți cei care vor să facă schimbarea în sistemul în care activează (judecători, procurori, polițiști) riscă să sfârșească la fel. Sistemul te macină, te ucide, te face să fii ca el, corupt, cinic, fără valori, verticalitate, principii, fără viitor.

Însă este bine să privim și altă parte a monedei. Cazul procurorului Panait este plin de speranță că oameni care vor să își facă cinstit meseria mai există, că ei luptă pentru adevăr, cu riscuri și sacrificii foarte mari.

România pare să fi fost, până mai ieri, un model în lupta cu marea corupție, cu marii rechini. Cifrele pe anii 2013-2018 arată că DNA-ul sub conducerea Laurei Codruța Kovesi a condamnat 37 de demnitari cu diverse poziții în stat. Dintre aceia, nouă au fost miniștri sau foști miniștri, 21 au ocupat poziția de deputați, șase au fost senatori, iar unul dintre ei a fost membru al Parlamentului European. Este o performanță, în condițiile în care Bulgaria, care este și ea membră a Uniunii Europene, nu a reușit să combată flagelul corupției care macină și această țară.

În România, reformele au început imediat după 2004, mult mai devreme decât aderarea la UE. A fost posibil pentru că a existat o minimă voință politică, pentru că a existat un președinte de țară precum Traian Băsescu, pentru că a fost creată o structură independentă, DNA, cu suficiente pârghii pentru a face ordine. Și au mai existat și oameni care au contribuit la realizarea reformei, oameni potriviți la timpul potrivit.

Însă România anului 2018 este diferită. Viitorul justiției este pus din nou la încercare. În 2017 și 2018 s-au dus cele mai mari lupte pentru modificarea Legilor în Justiție, fie prin ordonanțe de urgență ale Guvernului, fie prin legi și modificări în Parlament. De fiecare dată, sute de mii de oameni au reacționat și au protestat. Revocarea Laurei Codruța Kovesi din funcția de șefă a DNA trezește multe semne de întrebare cu privire la integritatea de mai departe a justiției românești.

Ce ne lipsește nouă ca să atingem aceleași performanțe? Aproape tot ce a avut România. Nu avem voință politică, nu avem președinte puternic, de partea poporului și a legii, nu avem structuri independente, nu avem oameni potriviți la timpul potrivit. Mai mult, exemplul României pare să fie de-a dreptul descurajant pentru clasa politică de la noi. Niciun prim-ministru, ministru, deputat, judecător sau procuror nu și-ar dori să ajungă la închisoare, mai ales în urma unor decizii luate de ei înșiși.

Deci, cum se va produce schimbarea sau demontarea actualului sistem judecătoresc? Sinuciderile la fel nu ajută. Sacrificiile sunt uneori inutile. Dar cred totuși că lucrurile se pot schimba din interior, de acolo se poate mișca din loc carul. Speranță și încredere există întotdeauna.

Filmul îl puteți urmări aici

Articole similare
Comentarii