Am urmărit cu mare încântare performanța românului Tiberiu Ușeriu care a devenit primul pământean care câștigă de două ori la rând cel mai greu ultramaraton din lume: Arctic 6633. Noi, cei care nu suntem sportivi de performanță, nici nu putem să ne imaginăm cât de dificilă este această provocare și ce înseamnă acest ultramaraton. Nu putem să ne imaginăm cum e să simți degerăturile, să înfrunți temperaturi de -30 grade Celsius. A încheiat această cursă în 159 de ore și a dormit pe marginea drumului înghețat. Sunt lucruri pe care mintea noastră nu poate să ne perceapă și să le înțeleagă. Dar efortul pe care l-a făcut Tiberiu Ușeriu a fost unul cu adevărat grandios. Este așteptat să ajungă în țară peste o lună, dar deja rețelele de socializare sunt pline de felicitări.
https://www.youtube.com/watch?v=A6fNUmakry8
Îl urmăresc de ceva vreme și pe alpinistul Kilian Journet care a reușit performanța de a cuceri cel mai înalt vârf din lume, Everest, de două ori în doar o săptămână. O nebunie totală.
Anul acesta la Jocurile Olimpice de Iarnă din Coreea de Sud, olimpicul francez Martin Fourcade a reușit performanța incredibilă de a obține tocmai 3 medalii de aur la biathlon. Francezii îl consideră un fenomen al Jocurilor Olimpice de Iarnă.
Pentru R. Moldova situația se prezintă cam așa: Nicolae Juravschi dublu medaliat cu aur la Seul 1988 (în perioada URSS) și Tudor Casapu, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1992, care făcea parte din componența echipei unificate a CSI. Deci, teoretic, de la Independența R. Moldova, nu avem nicio medalie de aur în palmares. Singura performanță a țării este că șase sportivi din R. Moldova au câștigat un total de 5 medalii olimpice (2 de argint și 3 de bronz), dintre care cele mai multe medalii au fost obținute la box. Nici un sportiv din Republica Moldova nu a fost medaliat la Jocurile Olimpice de iarnă.
Surprinzător, dar nu prea am văzut ca sportivii în străinătate să se fotografieze cu președinți de țară, cu lideri de partid, să suțină anumite acțiuni politice. De ce în Moldova e atât de important să ai o poză cu un lider de partid sau președinte de țară? Amintesc și cu această ocazie că președinții de țară, premierii, deputații, miniștri sunt în serviciul nostru, al cetățenilor, noi le plătim salariile și toate cheltuielile pentru deplasări, pentru întreținerea clădirilor Parlamentului, Președinției, Guvernului. Pentru toate plătește cetățeanul. De ce să creștem noi, cu mâinile noastre idoli, pe care ulterior să vrem să îi dăm jos?
De ce unii sportivi de performanță sau amatori așteaptă aprecierea din partea autorităților, când de fapt oamenii de rând sunt cei care pot oferi cea mai sinceră apreciere. Autoritățile sunt cele care ar trebui să ofere condiții bune pentru ca sportivii să poată avea performanțe.
Păcat că unii sportivi de-ai noștri nu înțeleg ca sunt folositi pentru PR și încurcă anumite lucruri, în comparație cu sportivii din străinătate care își reprezintă țara cu mândrie. Pentru politicienii din străinătate este o mândrie să se fotografieze cu olimpici, nu invers. La noi, politicienii profită de toți: sportivi, artiști, etc, pentru a face PR, în loc să se ocupe de munca lor reală și anume administrarea și conducerea acestei țări spre o viață mai bună.
Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu