Sub ochii noștri: Regimul criminal de la Kremlin recurge la deportările ucrainenilor așa cum sovieticii au deportat basarabenii noștri în Siberii de gheață
Deportări… Un cuvânt greu și dureros. Un proces despre care multă vreme am citit doar din cărți și din mărturisirile supraviețuitorilor (mai puțin din cărțile noastre de istorie, pentru că multă vreme acest episoade dramatice din istoria neamului nostru au fost ascunse de sovietici), astăzi se produce sub ochii noștri.
La 5 aprilie, la ședința Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, președintele ucrainean, Volodimir Zelenski a denunțat „colonizarea” întreprinsă de Rusia, apoi a ridicat problema strămutării ucrainenilor pe teritoriul statului vecin.
„Rusia a deportat deja zeci de mii de cetățeni de-i noștri în țara lor. Mai târziu? Vor fi sute de mii. Au răpit deja peste 2.000 de copii. Rusia vrea să-i facă pe ucraineni sclavi tăcuți”, declara atunci președintele Ucrainei.
Zilele trecute, un oficial de la Kiev făcea declarații alarmante. Moscova a deportat până acum 500.000 de ucraineni în Rusia. Mikita Poturaev, care conduce comisia pentru probleme umanitare a parlamentului de la Kiev a cerut Crucii Roșii să ia legătura cu oamenii dați dispăruți.
Convenţiile de la Geneva din 1949, care stabilesc standardele legale internaţionale pentru tratamentul umanitar în timpul conflictelor, interzic transferul în masă al civililor către teritoriul puterii ocupante, considerat o crimă de război.
Însă regimul lui Putin nu pare deranjat niciodată de o escaladare a sălbăticiei totalitare, fapt ce ne amintește de un trecut foarte întunecat, de o pagină extrem de dureroasă din istoria neamului nostru.
Astăzi, sub ochii noștri, aceste episoade dureroase, întunecate, se produc cu poporul ucrainean. Rușii au pus în funcțiune o adevărată operațiune de deportare în masă, despre care aproape nu se cunoaște nimic.
Compania Maxar, specializată în imagini prin satelit, transmitea la 20 martie presei britanice iNews mai multe fotografii prin satelit din localitatea Bezimenne, controlată de separatiștii pro-ruși din Donețk care arată corturi albastre aliniate lângă o baracă mare. Tabăra ar fi fost construită în jurul datei de 20 martie.
În publicația Washington Post, putem citi declarații ale ucrainenilor – în principal femei – care povestesc că au fost duse, uneori cu alte sute de oameni, și mai ales alți locuitori din Mariupol, într-un „lagăr de filtrare”.
La fața locului, corturi aliniate și uniforme rusești. Femeile explică că au fost chemate una câte una și fotografiate din toate unghiurile. Le-au fost luate amprentele digitale și au fost nevoite, de asemenea, să furnizeze codurile și parolele pentru dispozitivele lor electronice. Apoi au fost interogate, unele de mai multe ori, chiar și către reprezentanți FSB, serviciile de informații ruse.
Un moment să ne amintim și despre ororile deportărilor noastre
În total, au existat trei valuri de deportări în Basarabia, când oamenii erau încărcați în trenuri și duși spre Siberia și Kazahstan. Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. Cel de-al doilea val de deportări în masă a avut loc pe 6-7 iulie 1949, iar al treilea – 31 martie – 1 aprilie 1951. Nu se cunoaște cifra exactă a celor care au avut de suferit de pe urma acestui tip de represiune, istoricii estimând cifra de câteva sute de mii de persoane deportate.
Așa a fost decapitat un popor din care fac parte și eu. Păcat că nu ne-am învățat tema pentru acasă și nu l-am alungat definitiv din mintea și sufletele noastre pe ocupantul rus. Unii continuă să îl admire și astăzi la televizor și să aplaude atrocitățile care se întâmplă în Ucraina.
Iată articol mai vechi despre deportările noastre, pe care l-am scris în 2019:
Cum au apărut ”lagărele de filtrare”
Termenul de „lagăr de filtrare” a apărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După armistițiu, rușii au înființat acest tip de structuri numite și „lagăre speciale NKVD”, pentru a controla soldații sovietici care fuseseră capturați de Germania nazistă și reveniți pe pământul rusesc. Pentru istoricul britanic Nick Baron, obiectivul este să verifice că acești soldați nu fuseseră prea influențați sau că nu deveniseră spioni pentru tabăra adversă.
Lagărele de filtrare au fost înființate în special de autoritățile ruse în timpul războaielor din Cecenia între 1994 și 1996, apoi între 1999 și 2003. Una dintre cele mai cunoscute lagăre a fost cea de la Cernokozovo, lângă Grozny. Mii de techeceni au dispărut în aceste structuri la acea vreme, a amintit publicația Le Monde, un 2000. Un raport al Human Rights Watch a raportat, de asemenea, în acel an, mărturii despre acte de tortură și viol. După descoperirea masacrului de la Boutcha, același ONG a avertizat asupra folosirii violului ca armă de război.
Trist că istoria se repetă și și îngrijorător că istoria este lăsată să se repete.