Frica este o stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoșare. Frica ne-a fost băgată atât de adânc în oase, încât părem fără salvare. Ne este frică să ne expunem ideile ca să nu fim blamați, ne este frică să nu ne opunem ordinelor ca să nu pierdem locurile de muncă (venitul, un trai decent pentru familie), ne este frică să punem întrebări ca să nu fim judecați, ne este frică să ne implicăm ca să nu fim condamnați, întemnițați. Iar șirul fricilor poate continua.
Această frică ne este transmisă prin gene și a fost crescută de sistemul sovietic fără nicio excepție. Frica de foamete, frica de a fi deportat, ridicat de acasă și dus în neștire, frica de sistemul care te putea ucide. Mulți însă au ales calea de mijloc, supunerea. Nimic nu poate fi controlat mai ușor decât un popor supus, unul care nu se va revolta, unul care nu are demnitate, unul care nu știe încotro merge.
Rușinea este un sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală. Rușinea că nu poți face mai multe, că oricum dacă te implici vei face neapărat o greșeală, că tolerezi minciuna, furtul, corupția, mita, te face slab și neputincios. Asta suntem în momentul de față, slabi și neputincioși…
Și această rușine pentru tot ce se întâmplă te alungă în stradă. Acolo îți ceri drepturile la o viață decentă. Dar nimeni dintre autorități nu te ascultă, nu te vede, te ignoră, ești un nimeni care a ieșit să ceară nimic. Ba mai mult, ești și amenințat. Atunci apare frica și intri în cercul vicios din care nu mai poți ieși.
Oare câți dintre cei care au invalidat alegerile în Chișinău trăiesc sentimentul de frică, de supunere sau de rușine? Și oare când vor fi gata să iasă din acest cerc vicios care, în fiecare zi, omoară în noi demnitatea de a fi om? Cât timp vor mai alege să fie, din frică, nişte executori discilpinaţi a ordinelor unui om în detrimentul unei ţări, faţă de a fi cineva şi a executa ordinele unei ţări în detrimentul unui singur om? De ce să alegi frica şi nu demnitatea, caracteristic unui laş şi nu unui om cu onoare?
Dacă vă doriți ca blogul www.elenarobu.md să vă informeze în continuare liber și echidistant, îl puteți susține făcând o donație aici.
Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu