Editorial Elena Robu
În această perioadă dificilă pe care o traversăm cu toții din cauza epidemiei de coronavirus, românofobia autorităților de la Chișinău atinge cote alarmante.
Pe pagina de Facebook a Guvernului Chicu nu a fost publicată nicio poză care să prezinte echipa de medici din România venită la Chișinău pentru a oferi ajutor sistemului medical din R. Moldova. Este transmisă doar o informație seacă despre ajutorul pe care l-a trimis Guvernul României pentru R. Moldova.
Iar pe contul de Facebook al președintelui Igor Dodon mesajul de mulțumire pentru statul român este însoțit de o poză cu omologul său român Klaus Iohannis. Nicio poză cu medicii români care au venit în ajutor cetățenilor din R. Moldova, punându-și viata în pericol, având în vedere situația catastrofică din sistemul medical al R. Moldova.
De subliniat că nimeni din oficialii R. Moldova (nici președintele Dodon și nici premierul Chicu) nu a participat la ceremonia de prezentare a medicilor români care efectuează misiunea de sprijin a cadrelor medicale din R. Moldova în următoarele două săptămâni.
În schimb, când au fost primite ajutoare din Rusia (10 mii de teste pentru diagnosticarea de laborator a noului tip de coronavirus, care ulterior s-au dovedit a fi inutile pentru R. Moldova) sau când pe Aeroportul din Chișinău a aterizat avionul oferit ”gratuit de Federația Rusă” care a adus ”marfă foarte importantă” din China, președintele Dodon a participat la ceremonia de primire a lotului de produse medicale din China. Iar când la Chișinău a aterizat un avion care a livrat un lot medical din Turcia, pe pagina de Facebook a președintelui Dodon au fost publicate poze cu aceste ajutoare.
Nimic din toate acestea nu s-au făcut când a venit vorba despre ajutorul impresionant al României.
Ba mai mult, epopeea privind cazarea medicilor români într-un cămin studențesc, cu WC comun, este ca o palmă dată de autoritățile de la Chișinău, prietenilor (așa cum îi numesc ei) de peste Prut și parteneriatului strategic cu România.
Și parcă acest lucru nu a fost de-ajuns. Fosta ministră a Sănătății Ala Nemerenco relatează, pe rețelele de socializare, că ”ministerul nesănătos al sănătății noastre nu a permis delegației din România organizarea unui eveniment oficial de bun venit în aer liber (conform regulilor carantinei în care se poate păstra de către toți participanții distanța socială). Nu le-a oferit nici Piața Marii Adunări Naționale, nici oricare alt spațiu larg și deschis. Se insista doar pe spațiu închis – să nu-i vadă nimeni, să nu pară evenimentul prea fastuos. Nici măcar Palatul Republicii care ajunsese o piesă de compromis (spațiu închis dar larg) nu a fost acceptat. Нет, нет и ещё раз нет! era răspunsul care venea la orice opțiune. Unica soluție pe care stătea ferm autoritatea chiar de la început era sala de ședințe a unui spital COVID (contrar tuturor regulilor!) în care îi băgau pe toți grămăjoară, unul peste altul. După multe insistențe, discuții, s-a acceptat через не могу acel mic scuar din fața spitalului clinic republican”.
Iată până unde poate ajunge românofobia guvernării de la Chișinău. Cât o mai tolerăm?