Venezuela 2019 este Rusia 1993? Va da ordin Maduro tancurilor să tragă în opozanți?

URSS se prăbușise de doi ani. Haosul social părea de nestăpânit. Iar în 1993 un vacuum constituțional aducea Rusia în pragul unui război civil: președintele Boris Elțîn dăduse ordin armatei să deschidă focul împotriva parlamentului. Obuzele tancurilor au început să șuiere spre Casa Albă (clădirea legislativului), unde se baricadaseră deputații anti-Elțîn. Arc peste timp: similaritățile dintre criza constituțională din Rusia și criza venezuelană sunt izbitoare, scrie digi24.ro.

Acum, ceea ce se întâmplă în Venezuela pare, pe cât se poate deduce, o copie aproape la indigo după modelul crizei rusești din 1993

Tocmai pentru a preveni astfel de situații, Nicolas Maduro a „înghebat” o Adunare Constituantă în 2017, oferindu-i superputeri legislative: puterea de a modifica Constituția și puterea de a dizolva parlamentul. 

De cealaltă parte, Juan Guaido, aterizat peste noapte pe un val de simpatie euroatlantică, joacă acum rolul lui Ruțkoi, fiind numit de Adunarea Națională (parlamentul venezuelan) în funcția de președinte interimar al Venezuelei. Parlamentarii opoziției spun că numirea lui Guaido respectă litera și spiritul Constiuției. Din cealaltă clădire populară a Caracasului, Palacio de Miraflores, Maduro susține că el este singurul reprezentant al „adevărului constituțional”.

Scurtă călătorie în trecutul imediat: învățăcelul zelos al lui Hugo Chavez a fost reales președinte în 2018. Scrutinul a fost considerat fraudat. Comunitatea internațională a refuzat să recunoască noul mandat.

Din perspectiva comunității internaționale, Maduro nu este președintele Venezuelei, ocupă ilegitim scaunul

Cine este, deci, președinte? Harababură maximă. Putin îi face zid. Erdogan îl numește „frate Maduro” și-l ovaționează pe Twitter cu un lobby de hashtag: #WeareMADURO. SUA, Canada, majoritatea statelor sud-americane, principalele instituții europene – îl susțin pe Guaido. Timp în care, în fundal, vedem o Venezuelă ruinată, scufundându-se în cea mai gravă criză umanitară din istoria ei modernă. Foametea este cerul și fuga din țară este pământul. 

Ce se desprinde limpede din tot acest vacarm? Faptul că armata este de partea lui Maduro. Și deja sunt morți pe străzi. Plus încă un scenariu în care situația poate degenera, pe lângă matrița Rusia 1993 – un clocot de mortalitate și tribalism de tipul Primăverii Arabe.

Articole similare
Comentarii