Un erou aproape uitat. A murit fără ca statul român să îi dea înapoi cetățenia. Foarte puțin publicat în ultimii ani. Trecut sub tăcere de multe ori, pentru ca vocea unui adevărat dizident deranja aranjamentele și complicitatea pe care le-a denunțat. Curajul și onestitatea sa au fost greu de suportat.
O voce incorectă politic, evitată de multi literați mai cunoscuți decât el. Nu pe merit. Când ați citit ultimul interviu cu el? Ultimele colocvii care i-au fost dedicate au fost în lipsă. Era mai comod așa.
Nici în Basarabia natală nu a fost recunoscut atâta cât merita. Deși scrierile sale despre acest colt de Românie sunt scrise în piatră. Ca toată opera sa.
Câte statui ale sale vom avea? Între el și Păunescu, cine este mai cunoscut? Nu va avea funeralii naționale. Va fi incinerat la Paris, iar lumea va continua să își vadă de ale sale.
Nu vom face astăzi procesul comunismului pe care nu l-am făcut la timp.
Sper să primească post-mortem cetățenia. Și să fie o referință obligatorie în manualele de literatură.
Dacă nu am știut sa îl ascultăm, putem, măcar, să nu îl uitam. Ne va prinde nouă bine, în primul rând.
Mémoire éternelle.
Un articol semnat de Ciprian Apetrei,
jurnalist și profesor stabilit în Bretania (Franța)