Săptămâna aceasta bila albă merge fără nicio rezervă către diaspora. Moldovenii noștri aflați peste hotare au inițiat o mobilizare fără precendent pentru turul doi de scrutin al alegerilor prezidențiale. Grupuri precum „Adoptă un vot” sau „Diaspora contează”, „Diaspora votează” demonstrează cât de mult le pasă celor care au plecat în străinătate de viitorul R. Moldova. Ei vor să construiască un viitor frumos acasă, pentru a putea reveni odată și odată, pentru a putea fi utili țării lor. Este de înțeles această extraordinară mobilizare, dacă nu ei, atunci cine? Cine a mai rămas în R. Moldova? Cui îi pasă de viitorul acesui teritoriu? Cât de mulți sau de puțini am rămas?
Această mobilizare în diaspora ar putea ridica mari semne de întrebare cu privire la asigurarea dreptului la vot fiecărui cetățean. Reprezentanți din diaspora își exprimă îngrijorarea că la unele secții de votare din străinătate ar putea să se epuizeze cele 3000 de buletine de vot, câte sunt transmise secțiilor de votare, potrivit legislației. Asta înseamă că oamenii pur și simplu nu vor avea pe ce să voteze. Precedentul din 2014 de la Londra sau Paris când s-a votat pe foi A4, dar care nu au fost luate în calcul, ar putea să se repete și la aceste alegeri.
Ce face CEC între timp? A decis să mărească numărul buletinelor de vot pentru cetățenii moldoveni aflați peste hotarele țării. Dar acest lucru nu rezolvă problema în sine, pentru că la secțiile de votare care vor fi aglomerate în ziua scrutinului mai mult de 3000 de buletine nu pot fi transmise, iar secții de votare suplimentare nu vor fi deschise. Soluția ar fi ca moldovenii să meargă spre secțiile unde în primul tur de scrutin nu a votat multă lume. În acest sens, a fost creată și o hartă. Asta înseamnă ore de mers în plus, bani în plus. Dar asta poate însemna și dublarea voturilor, ceea ce ar fi extraordinar.
Problema însă este că statul (autoritățile, guvernarea) nu face aproape nimic pentru a le asigura moldovenilor din diaspora dreptul la vot. Așa s-a întâmplat și în România, la alegerile prezidențiale, când mii de români din afară nu au putut să voteze din cauza cozilor imense de la secțiile de votare. Atunci însă ministrul de Externe a fost demis pentru că nu a putut gestiona corect situația în diaspora. La noi cine oare va răspunde dacă mii de cetățeni nu vot putea vota pe 13 noiembrie? Răspunsul este aproape previzibil, din păcate.
Ce putem face noi, aici, acasă este la fel să ne mobilizăm, cu toate regretele și dezamăgirile trecutului. E mai constructiv să privim spre viitor decât în trecut. Hai să facem asta pe 13 noiembrie!