Un studiu francez arată că pe plan mondial, în ritmul actual, vom ajunge la egalitate între sexe în anul 2167.
Din cele 195 de țări independente din lume, numai 17 sunt conduse de femei.
Global, femeile dețin doar 20% din locurile din parlamente.
O lume cu adevarat egală ar fi una în care femeile ar conduce jumatate dintre țările și companiile noastre, iar bărbații s-ar ocupa de jumatate din gospodăriile noastre.
Noi, femeile, suntem dezavantajate și de barierele ce există în noi înșine. Ne lipsește încrederea în sine.
Șocant, nu?!
Acestea sunt doar câteva idei pe care le puteți găsi în cartea „Lean IN” de Sheryl Sandberg, o carte extrem de utilă atât pentru femei cât și pentru bărbați, dar mai ales pentru educația copiilor în spiritul egalității de gen.
Dilema nemuritoare a moldovenilor: femeia la cratiță sau în viața publică mai este una destul de actuală și discutată aprins în societate. Am avut ocazia să realizez mai multe subiecte despre egalitatea de gen și în felul acesta am cunoscut care sunt stereotipurile/prejudecățile femeilor față de ele însele, dar și a bărbaților față de ei înșiși.
Am constatat că totuși părerile pot fi diferite și că este vorba despre mulți ani și multe generații care să schimbe percepția despre rolul femeii în societate.
Cel mai bine a reflectat acest lucru, adică tabloul real despre ce cred oamenii când sunt întrebați despre implicarea femeilor în funcții decizionale, vox-populi pe care l-am realizat într-o localitate rurală, la 30 km de Chișinău, mai exact în Căpriana. Majoritatea bărbaților mai cred că femeile trebuie să se ocupe de gospodărie și că barbatul este cel care decide ce trebuie să facă femeile. Asta în timp ce femeile se văd în funcții de conducere și ar vrea să fie la egalitate cu bărbații.
Multe femei nu au dorit să vorbească în fața camerei de luat vederi. Mai ales din familiile cu mulți copii. Am găsit două familii cu 19 și respectiv 17 copii femeile cărora nu au vrut să vorbească în fața camerei video, fie că nu are ce să spună la temă, fie că nu vrea să fie arătată cu degetul. Sunt puternic marcate de prejudecățile și steriotipurile din societate. Aceste femei și-au acceptat condiția de a fi doar mamă și soție, nu și femeie afirmată în societate. Sper însă ca fiicele lor să fie cu mintea mai deschisă și să poată vorbi liber despre ceea ce cred.
Am reusit sa cunosc femei care și-au învins neîncrederea în sine și și-au demonstrat că pot reuși dacă au un vis. M-au impresionat cele trei femei din orasul Sângerei care, cu bani puțini, au reușit să își deschidă propriile afaceri. Acum sunt împlinite și gata pentru noi provocări. Consider că asemenea exemple pot fi multiplicate dacă vorbim despre ele, daca noi, jurnaliștii, le găsim și le reflectăm așa încât să se molipsească cât mai multe femei de această putere interioară și să vrea să se implice. Pe de altă parte, și bărbații încep să privească femeile cu alți ochi, cu mai multă încredere atunci când ele reușesc și să le ofere sprijin în realizarea lor pe plan profesional.
De asemenea, a fost o experiență plăcută să cunosc una dintre cele 2 femei de etnie romă care pentru prima dată în istoria alegerilor locale a reușit să fie aleasă în funcția de consilieră locală. Recunosc, au fost câteva saptămâni în care am încercat să o conving pe dna Varvara Duminică să fie protagonista reportajului. Și atunci m-am gandit că femeile nu își pot valorifica propriile succese și le este frică să vorbească despre ele. Și mai este un aspect, oamenii au început să piardă încrederea și în jurnaliști, pentru că vin și filmează una, iar la TV sau în ziare apare cu totul altceva. Am avut cel putin două asemenea cazuri când oamenii au refuzat să îmi vorbească din cauza experiențelor anterioare cu jurnaliștii. De asta, este foarte important să consolidăm imaginea presei și a jurnaliștilor, deși e destul de greu după ce oamenii se dezamăgesc.
Un foarte bun exemplu este și cel când o mamă care educă 3 copii se poate implica și în viața publică și își poate dezvolta inclusiv o afacere. Trebuie să spulberăm mitul ca o mamă a doi-trei copii nu își poate dezvolta propriul business, iar copiii ar constitui o barieră. Exemplul Getei Rasciuc este unul destul de motivant și contrastează extrem de bine cu opiniile oamenilor de la țară care nu-și imaginează că un așa mod de viață este posibil.
Există încă multe provocări atunci cand abordăm tematica egalității de gen în presă. Este bine ca tot mai mult și mai mult să asigurăm echilibrul prin prezentarea a doua surse: femeie/bărbat în cadrul unui material pe aceeași temă. Este bine să utilizăm corect noțiunile, termenii și denumirile profesiilor și la genul feminin, atunci când este cazul. Este bine să realizam subiecte axandu-ne pe latura emotivă, cea a schimbarii de mentalitate, a educației din familie, grădiniță, școală și societate atât a fetelor cât și a baieților. Este bine ca noi, jurnaliștii să avem cât mai multe traininguri despre cum se scrie corect un articol în care abordăm egalitatea de gen sau cum se face un reportaj tv așa incât să nu favorizăm o categorie și să defavorizăm alta.
Este binevenit să asigurăm egalitatea de gen prin prezentarea a doua surse în cadrul aceluiași subiect, doar că experte femei se găsesc mai greu ăi sunt mai puțin deschise pentru a colabora cu presa. Este nevoie de o interacțiune între presă și experte. De felul cum noi prezentăm femeile, așa sunt ele percepute. Atâta timp cât vom întreba doar femeile cum impacă viața personală cu cea profesională, iar pe barbații nu, înseamnă că noi, jurnaliștii, formăm și aceste steriotipuri că femeia mereu trebuie să aleagă între aceste două laturi ale vieții, iar barbații pot reuși în toate. Este o muncă pe care e bine să o facem împreuna, presa, societatea și clasa politică, pentru a schimba perceptia despre femei.