Tânărul regizor de film, Cristian Jereghi, fiul binecunoscutului regizor și scenarist Valeriu Jereghi, care a fost voluntar jumătate de an pe linia frontului din regiunile Doneţk şi Lugansk, a fost invitatul emisiunii Alb&Negru de la UNIMEDIA. Așadar, am avut rara ocazie să vorbesc cu un tânăr care a luptat voluntar pe frontul din Estul Ucrainei și să aflu din prima sursă despre ce înseamnă războiul din Ucraina, un război nedrept, ca de altfel toate războaiele din istorie.
Cristian a realizat și un film documentar în care sunt prezentate nouă portrete ale militarilor și voluntarilor alături de care s-a aflat în timpul luptelor din estul Ucrainei. A vrut să nu fie un film despre război, dar despre oamenii care își apără țara, care își iubesc Ucraina. Este un film documentar necesar societății moldovenești, în condițiile în care propaganda rusească este tot mai prezentă în mass-media difuzată pe teritoriul R. Moldova.
Este un gest de mare curaj să mergi pe front să îți aperi țara. Este un gest de mare patriotism și Cristian a dat dovadă de acest curaj și patriotism. Câți tineri de la noi ar ieși să își apere țara în care trăiesc?! Îmi doresc să nu existe niciodată asemenea provocări, să nu mai existe războaie, iar copiii noștri să trăiască în pace.
Cel mai greu mi-a fost să îl întreb pe Cristian cum s-a simțit atunci când a tras în oameni. Mi-a spus că situația e ca și cu medicul chirurg… Destul de dur, mai ales pentru un tânăr de 26 de ani.
Iată ce spunea unul dintre protagoniștii filmului:
„Situația pe care o avem acum cu anexarea Crimeii, luarea Donbasului de către Rusia, totul se tatona încă din anii 1996-1998. Practic nicio republică sovietică când a ieșit din URSS, n-a ieșit fără război: Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova. Doar noi am scăpat. Acum plătim prețul care trebuie plătit pentru independență. Prea ieftin o obținuserăm. Putem fi apăsați și aplecați destul de mult, dar dacă ne ridicăm capul, atunci păzea. N-o să fim o pradă ușoară pentru Rusia, oricât s-ar strădui. Chiar dacă ne pot fi superior ca înarmare, ne pot fi superiori numeric, dar nu ne sunt superiori ca spirit. Un popor ca al nostru nu poate fi învins, pentru că noi luptăm pentru pământul nostru, pentru familiile noastre, pentru casele noastre, pentru independența noastră”.
Câți dintre noi înțeleg cu adevărat semnificația acestor cuvinte? Ce înseamnă să lupți pentru independența țării tale?
La fel gândeau și spuneau toți cei care au luptat în 1992 în războiul de pe Nistru pentru Independența R. Moldova. Anul acesta se împlinesc 25 de ani de Independență și noi ce am obținut? Un stat care stă să se prăbușească din cauza corupției? Oameni care caută cu disperare căi de a pleca cât mai departe de aici? O generație care nu știe să prețuiască independența. A meritat sacrificiul celor care și-au pierdut viața pentru noi? A meritat poate pentru simplul fapt că vorbim românește, deși încă nu gândim românește.
Așa sau altfel, e bine să mulțumim pentru faptul că în R. Moldova este încă pace…