Marea majoritate a cetățenilor R. Moldova și-au dorit să poată alege direct președintele, pentru că își doresc un tătucă căruia să îi poți scrie scrisori, iar el să îți rezolve problemele. Puțini probabil și-au pus întrebarea ce poate face de fapt președintele. Potrivit Constituției, șeful statului are atribuții limitate. Acum însă se dorește ca președintele țării să aibă și mai puține prerogative și să fie doar o figură de decor, o figură care să îi mulțumească pe unii (mulți) cu ordine și medalii.
Deputații Nae-Simion Pleşca, Igor Vremea, Anatolie Zagorodnîi, Roman Boțan, Corneliu Padnevici, Serghei Sîrbu, Ştefan Creangă, Artur Reşetnicov, Ion Casian au venit cu o inițiativă legislativă prin care aparent s-ar reforma serviciul de informații și securite, dar, de fapt, reduce din prerogativele, și așa limitate, ale șefului statului.
Prin această inițiativă, parlamentarii vor să impună controlul parlamentar asupra sistemul național de securitate al R. Moldova. De unde vine această necesitate? Și din care centru de control a fost emisă această inițiativă vă las să ghiciți singuri.
Astfel, se propune ca activitatea SIS să treacă sub control parlamentar, iar directorul să fie numit în funcție de Parlament, la propunerea a 10 deputați, pe un termen de 5 ani. În prezent, directorul SIS este numit de Parlament la propunerea președintelui. Deci, minus o atribuție pentru președintele țării.
Urmează, potrivit inițiativei legislative, ca Serviciul de Protecție și Pază de Stat să treacă în subordinea SIS cu denumirea de Centrul de Protecție și Pază de Stat. Directorul acestui Centru urmează a fi numit de către directorul SIS și nu de președinte, la propunerea premierul, așa cum este în prezent, iarăși minus o atribuție pentru șeful statului.
În nota informativă, legislatorii vorbesc despre excluderea factorului politic la numirea directorului SIS și al șefului SPPS, însă, în realitate, tocmai factorul politic este determinant. Altfel, cum poate fi calificat votul în Parlament, dacă nu unul politic, pentru că deputații repezintă partide politice, alianțe, coaliții, majorități parlamentare.
Dacă ar fi să tragem concluziile de rigoare, în realitate președintele țării a rămas cu niște atribuții aproape simbolice:
1. Desemnează premierul, dar prin decizia Curții Constituționale, președintele este obligat să desemneze candidatura propusă de majoritatea parlamentară,
2. Desemnează directorul SIS, dar prin inițiativa legislativă propusă îi va fi luat acest drept
3. Numește directorul SPPS, dar prin inițiativa legislativă propusă îi va fi luat acest drept
Speranțele care au fost puse la numirea unui procuror general sunt și ele spulberate, pentru că președintele numește un procuror general la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor. Dacă aceeași candidatură este propusă în mod repetat, președintele este obligat să se conformeze, exact ca în situația cu judecătorii.
Iată ce va putea face de fapt viitorul președinte. Cetățeanului i-a fost redat votul direct pentru alegerea președintelui țării, însă atribuțiile șefului statului (și așa puține) i-au fost luate. Reiese că oamenii au ales o figură mai mult simbolică în fruntea țării, cu un Parlament și Guvern tot mai puternice.