Un experiment social despre nepăsare

O zi friguroasă de ianuarie. Într-o stație de metrou din Washington, un bărbat își scoate vioara și începe să cânte. Timp de 45 de minute. Pe alături, în toată acestă perioadă, au trecut 1100 de oameni. După 3 minute, un bărbat de vârstă medie îl remarcă pe muzician, reduce din viteza cu care merge, dar doar pentru câteva clipe, ca apoi să își continue drumul. Primul dolar vine de la o femeie, la distanța de un minut. Cel care îi acordă cea mare atenție este un băiat de 3 ani, care însă este târât mai departe de mama sa.

Timp de 45 de minute cât a cântat la vioară, doar 6 persoane s-au oprit să îl asculte pe muzician, iar în jur de 20 de oameni i-au oferit bani. Așa muzicianul a acumulat 32 de dolari.

Nimeni nu a remarcat când și-a încheiat piesa, nimeni nu a aplaudat.

Nimeni nu știa că acesta este unul dintre cei mai mari violoniști ai lumii, Joshua Bell. El jucase una dintre cele mai complicate partituri scrise vreodată, la o vioară care costă 3,5 milioane de dolari.

Nimeni nu știa că la două zile de la acest experiment, violonistul urma să susțină un concert în Boston la care toate biletele s-au vândut. Costul unui bilet era în medie de 100 dolari.

Deși este un experiment social mai vechi realizat de Washington Post încă în anul 2012, mi-am amintit de el zilele trecute și am hotărât să îl împărtășesc cu voi. Experimentul vine să demonstreze cât de mult putem percepe frumusețea din jur.

Dacă noi nu găsim o clipă pentru a ne opri și a-l asculta pe unul dintre cei mai talentați violoniști ai lumii, care joacă cea mai bună partitură scrisă vreodată, cât de multe lucruri importante din viață ne scapă?!

Acest experiment este despre noi toți, despre lucrurile importante care contează în viață. Eu aș compara acest experiment cu ce fel de informație consumă societatea. Câți dintre oameni se opresc asupra unei informații de calitate? A unei investigații la care s-a lucrat luni de zile și care are impact asupra fiecăruia dintre noi? Câți dintre noi se opresc și își pun întrebări atunci când se uită la televizor și cred orbește ceea ce li se spune?

Și dacă e să comparăm statisticile portalurilor de știri cu odhoklassniki, ne dăm bine seama cât de adevarat este acest experiment pentru Moldova. Trecem cu vederea informații și proiecte de calitate pentru un viitor mai bun al Moldovei și pășim în grabă spre tumultul unor activități care nu fac decât să ne îngroape mai mult în rutină și deznădejde.

Informația este putere, informați-vă corect

Cu respect, Elena Robu

Articole similare
Comentarii