Dezgustată de felul cum este marcată ziua de 9 mai și cum este profanată memoria buneilor noștri, participanți la război

Editorial Elena Robu

Deși ziua de 9 mai cu toate contradicțiile sale a trecut și în acest an (ca și în mulți ani de până acum), gustul amar al unei națiuni dezbinate de ignoranță rămâne să persiste vreme îndelungată. Imaginea domnitorului lui Ștefan cel Mare și Sfânt printre paglicile ”de colorado” Sfântul Gheorghe (un element simbolic militar rusesc, interzis de altfel în mai multe țări ex-sovietice, precum Ucraina) este mai mult decât o sfidare a istoriei noastre, a memoriei străbunilor noștri.

Mulți dintre noi avem bunei care au mers la război. Unii dintre ei nu au mai revenit niciodată acasă, alții s-au întors schilodiți, fără un picior, fără o mână. Și bunelul meu a fost la război. S-a întors acasă fără un picior. Îi port veșnică memorie și îi mulțumesc pentru că astăzi este pace pe pământ. Dar din cauza unor politicieni care se închină totalmente Rusiei (țară care ne-a ocupat o parte din teritoriu – regiunea transnistreană) sunt profund dezgustată de felul cum este marcată ziua de 9 mai și cum este profanată memoria buneilor noștri.

Fluturând simboluri ale așa-zișilor ”eliberatori” din cauza cărora au murit milioane de oameni, participând la concerte susținute de interpreții așa-zișilor ”eliberatori”, nu facem decât să dezonorăm memoria buneilor și a părinților noștri, prinși între nedreptățile istoriei.

De ce facem asta? De ce nu onorăm așa cum se cuvine memoria înaintașilor noștri? De ce suntem ignoranți față de propriile noastre valori?