Sperietoarea legată de ”tancurile rusești” revine în forță pe scena politică de la Chișinău. Actuala guvernare votează o lege anti-propagandă prin care este interzis conținutul informativ și analitic rusesc pe teritoriul R. Moldova, iar Parlamentul aprobă o declarațile prin care condamnă atacurile Rusiei la adresa securității informaționale și amestecul ei abuziv în activitatea politică din R. Moldova. Care însă este adevărata față a guvernării atunci când recurge la asemenea gesturi. E ”război” contra Rusiei sau menținerea cu orice preț la putere? Chiar și cu prețul ”tancurilor rusești”?!
Am solicitat președintelui Asociației pentru Politică Externă, Victor Chirilă un comentariu pentru blogul elenarobu.md prin care explicăm în ce relație suntem în momentul de față cu Rusia lui Putin, ce pericole ne-ar aștepta dinspre Est și care este de fapt miza actualului regim de la putere care recurge la strategia “Cetății asediate” de tancurile rusești.
Iată analiza făcută de Președintele APE:
”Relațiile R. Moldova cu Federația Rusă se află în impas începând din 24 noiembrie 2003, când președintele țării de atunci, Vladimir Voronin, a respins Planul Kozak de soluționare a conflictului transnistrean prin federalizarea R. Moldova.
Până în prezent, toate încercările autorităților de la Chișinău de a ieși din acest impas și a relansa relațiile cu Rusia pe o traiectorie a normalității au eșuat lamentabil. De altfel, acest lucru era previzibil de la bun început.
Acest impas nu va dispărea în curând. El va continua să existe atât timp cât Rusia nu va renunța la politica sa de restabilire a influenței/controlului său deplin și incontestabil asupra spațiului ex-sovietic sau atât timp cât R. Moldova nu va renunța la opțiunea de integrare economică și politică cu UE.
Este irealist să sperăm că, într-o bună zi, Rusia, fără Putin, va renunța la obiectivul său geostrategic de a recupera spatiul ex-sovietic, considerat vital pentru asigurarea securității sale naționale și, nu în ultimul rând, pentru reafirmarea statului său de mare putere regională și, mai ales, globală.
Astfel, doar integrarea deplină a R. Moldova în spatiul euro-atlantic este unica noastră opțiune strategică pentru a determina Rusia să renunțe la planurile sale de a transforma statul R. Moldova în vasalul său.
Pendularea între Vest și Est, între Washington/Bruxelles și Moscova, în încercarea disperată de a împăca varza și capra nu este nicidecum o opțiune viabilă. Procedând astfel, nu facem decât să amânăm finalul ineluctabil, care nu poate fi altul decât reabsorbția R. Moldova în sfera de influența a Federatiei Ruse.
Actualele autorități de la Chișinău sunt incapabile să tranșeze acest impas în raport cu Moscova. De fapt, ele nici nu urmăresc acest scop. Obiectivul lor major este să se mențină cu orice preț la putere, exploatând la maxim atât antagonismele Rusiei cu Occidentul, cât și, mai ales, frica întemeiată a unei bune părți a societății noastre față de politica revizionist-expansionistă a Rusiei în regiune.
Prin urmare, pentru a înțelege ce se întâmplă cu adevărat, în prezent, în relațiile R. Moldova cu Rusia, trebuie să pornim de la realitățile noastre interne. Or, primul lucru, care trebuie constatat este că, actualmente, la Chișinău, avem un regim hibrid cu accentuate trăsături autoritare; un regim certat cu legea și statul de drept; un regim corupt și, prin urmare, șantajabil; un regim practic izolat în exterior, detestat de majoritatea societății și cu o legitimitate șubredă. Cu toate acestea, acest regim hibrid și-a propus să-și perpetueze aflarea la putere cu orice preț.
Pentru a-și atinge scopul, s-a recurs la modificarea sistemului electoral, sfidând statul de drept și opoziția societății. Noul sistem electoral mixt oferă acum regimului șanse reale pentru a-și asigura o prezență substanțială în viitorul Parlament, desigur, utilizând din plin resursele administrative, monopolul mediatic și șantajul.
Pe plan extern, însă, pentru a-și asigura sprijinul politic și financiar al partenerilor occidentali, SUA și UE, regimul a recurs la strategia “Cetății asediate” de tancurile rusești. În ianuarie 2016 strategia dată a funcționat de minune, forțând SUA și UE să accepte instaurarea regimului hibrid, pentru a evita alegerile parlamentare anticipate cu un rezultat imprevizibil pentru partidele pro-europene compromise de furtul miliardului.
În 2017, strategia “Cetății asediate” de Rusia a fost aplicată din nou, de această dată pentru a determina Occidentul să accepte trecerea la sistemul electoral mixt ca pe o soluție necesară pentru a preîntâmpina căderea R. Moldova în sfera de influență a Moscovei.
Totusi, în ciuda eforturilor depuse, nici SUA, nici UE, nu s-au lăsat duse de nas de șantajul pus la cale de regim, nu pentru că amenințarea rusă nu ar fi reală, ci pentru că credibilitatea regimului este aproape de zero. Atât pentru Washington, cât și pentru Bruxelles, a devenit cât se poate de clar că regimul trișează, urmărind un singur scop, menținerea la putere cu orice preț, sfidând statul de drept, mimând reformele, ignorând acordurile și partenerii.
Cu toate acestea, regimul nu renunță la strategia “Cetății asediate” de Rusia. În 2018, miza respectivei strategii este una electorală. După cum o demonstrează elocvent legea anti-propaganda și recenta declarație a Parlamentului prin care sunt condamnare atacurile Rusiei la adresa securității informaționale și amestecul ei abuziv în activitatea politică din R. Moldova, regimul încearcă din răsputeri să se erijeze ca unic apărător al intereselor naționale amenințate de Rusia și, totodată, să sustragă, pe cât e posibil, atenția societății de la problemele economice și sociale stringente, transformând din nou alegerile parlamentare într-un scrutin eminamente geopolitic.
Se vor lasă sau nu moldovenii trișați de aceasta șmecherie, rămâne doar de văzut…”
Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu