”Iubirea de țară mă îndeamnă și-mi poruncește să laud neamul în care m-am născut și să pun în bună lumină pe locuitorii acestui pământ de unde mă trag;pe de altă parte, iubirea de adevăr se opune și mă împiedică a lăuda lucruri pe care dreapta judecată mă îndeamnă să le critic” – Dimitrie Cantemir, ”Descrierea Moldovei” (1716)
Constat că moldovenii au rânza tare mare. Îi deranjează tot ce se spune despre ei, se ceartă, se acuză, se scuză și mai puțin se uită în propria ogradă pentru a face curățenie acolo. Părerile din afară despre noi sunt poate cele mai pertinente și mai binevenite, pentru că așa putem avansa, știm unde greșim și ce avem de făcut. Însă noi, moldovenii, ne sesizăm la orice critică, ne supărăm și dăm vina pe alții că suntem priviți altfel decât ne-am dori.
Cel mai bine ne-a descris pe noi, moldovenii, Dimitrie Cantemir, dar tare supărați mai suntem pe el. Cum adică și-a permis să spună că suntem ”îngâmfați”, ”trufași”, ”nu ne dăm în lături de beție”, ”plăcerea noastră cea mare este să întindem mese de dimineața până seara”, ”să ne îndopăm cu vin până ce varsăm”.
”Cred că este mai bine pentru țară să fie puse deschis sub ochii locuitorilor ei mulțimea de păcate pe care le au decât să se lase înșelați prin lingușiri amăgitoare și prin dezvinovățiri iscusite, și astfel să fie încredințați că tot ce fac ei fac bine, în vreme ce toată lumea care are moravuri mai ales critică asemenea purtări”, spunea Dimitrie Cantemir.
Ce s-a schimbat de la 1700 până în zilele noastre? Aproape nimic și asta este dramatic pentru un neam. Să nu vrei să devii mai bun, dar să continui să te amăgești în fiecare zi că ești deasupra tuturor națiunilor.
Nu ne place când ni se spune că nu punem familia pe primul loc în ierarhia valorilor noastre, dar când văd la știri cum se îneacă în lacuri copiii, mă gândesc cât de nedrept este, din vina cui se întâmplă aceste tragedii, unde e problema, cine e într-atât de neglijent, unde sunt părinții acestor copii, ce fac?
Nu ne place când ni se spune că suntem bețivi, dar unde în alte țări ați văzut atâta beție în cimitire, de Paștele Blajinilor?
Nu ne place când ni se spune că suntem lenoși, dar dacă ne uităm până unde am avansat cu așa-zisa noastră hărnicie, ne dăm bine seama cât de mult greșim și nu vrem să recunoaștem.
Despre fiecare popor s-au format de-a lungul secolelor stereotipuri. Iată de exemplu despre francezi se crede că nu se spală și de asta au inventat parfumurile, că nu pot trăi fără baghete și croassane, că beau doar vin și șampanie, că nu cunosc alte limbi, că sunt nuli la engleză. Video de mai jos vorbește despre toate aceste clișee. Dar cel mai interesant că la cursurile de franceză organizate pentru străinii care vor să se stabilească în Franța este prezentat acest filmuleț ca și cum ar fi o chestiune normală. Nimeni nu se supără, nu acuză, nu se trage de păr.
De ce însă noi, moldovenii, preferăm să ne ascundem după niște aparențe să ne credem supereroi, dar în realitate să fim niște fricoși care nici măcar nu și-au dat interesul să se cunoască, să își cunoască istoria, eroii, neamul? Nici până astăzi nu știm cu adevărat cine suntem și încotro mergem. Plutim ca frunza pe apă fără să cunoaștem destinația spre care mergem. Naufragiem în propria noastră ignoranță.
Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu