Familiile cu decese provocate de COVID-19 apelează la Portalul Nr.1 al Diasporei ER NEWS pentru a povesti dramele prin care au trecut în lupta cu noul coronavirus, dar și cu sistemul de sănătate.
Este și cazul familiei Dumbravă din Constanța. Conaționala noastră din Germania, Laura Dumbravă, care nu a putut veni la înmormântarea mamei sale, Niculina Dumbravă, din cauza restricțiilor de carantină impuse, povestește, pentru ER NEWS, că nici acum nu poate accepta moartea mamei sale. Crede că viața mamei sale putea fi salvată, însă indolența care există în România este strigătoare la cer.
Niculina Dumbravă a murit pe 2 aprilie la vârsta de 55 de ani. A fost primul cadru medical răpus de COVID-19 în România și al doilea caz care a murit de noul coronavirus.
Drama prin care a trecut mama sa este strigătoare la cer
”Pe data de 18 martie, mama mea a fost luată cu ambulanța de acasă. Avea febră mare și nu îi scădea. Lucrând în sistemul medical și cunoscându-și organismul a decis să cheme ambulanța. Pe data de 19 aprilie i s-a spus că are COVID-19, ea fiind internată la Spitalul de Boli infecțioase din Constanța. A fost ținută fără tratament 24 de ore în timp ce îi ardeau plămânii. A apăsat foarte des pe butonul de S.O.S. din cameră, însă i s-a dat numai paracetamol. Doctorii nu au intrat să o vadă.
Niculina Dumbravă a povestit cu groază unei verișoare acele 24 de ore
”E o insolență totală, le-am spus că n-o să vă iert pentru asta, eram cât pe ce să fac stop. Pentru medicii care nu mi-au prescris tratament, n-am să le-o iert, voi scrie reclamație la Minister. Sunam din oră în oră pentru că aveam febră aproape 40 și mi se spunea să iau paracetamol. Îmi luau foc plămânii. Eu îmi cunosc organismul și știu ce înseamnă. Mă mințeau. Trebuia să îmi prescrie tratament de la bun început. Ce le-a fost greu? Le e frică să nu se contamineze. Au tratament, dar este indolență, nepăsare. Problema e că nu le dă tratament celor infectați cu COVID-19. Câte vieți am salvat eu și acum nu vine nimeni să mă salveze. Au băgat asistentele pe linia întâi. După 24 de ore mi s-a prescris tratament. Mă simt mult mai bine. Acum sunt mai bine, aud, văd. Mulțumesc lui Dumnezeu ca m-a salvat„, spunea în acea conversație Niculina Dumbravă.
Însă nu a fost să fie…
A trebuit să sune la doctorii de pe secția ei unde lucra ca cineva să îi administreze tratamentul de CODIV-19, ca cineva să o bage în seamă, ca cineva să o ajute!
A fost ținută cu masca de oxigen până pe 26 martie, iar pe 27 martie la ora 14.00 au intubat-o. Mama mea a avut o bronhopneumonie anul trecut, iar acest virus i s-a dus la plămân. Consider că doctorii nu și au făcut datoria cum trebuie, nu i s-a dat tratamentul adecvat, a fost o asistentă justițiară, cu un caracter puternic care deranja multe persoane, mă refer chiar și la doctori.
A murit pe fata de 2 aprilie, nu i s-a făcut autopsie, a fost băgată goală într un sac și pusă în cosciug. A fost petrecută pe ultimul drum de 4 colege. Tata era în carantină, iar noi, copiii și nepoții – în Germania!
Încă suntem în șoc, nu ne vine să credem, ea putea fi salvată. Bronhopneumonia să fie o cauză atât de gravă încât să moară? Au spus numai minciuni, i s-a diagnosticat obezitate morbidă drept cauză care au contribuit la deces, ea care cu o săptămână în urmă dansa… Obezitate morbidă la o femeie care era capabilă să danseze, să meargă fără probleme?!
Am vorbit și cu un avocat dar mi s-a spus că nu mă pot pune cu sistemul pentru că se mușamalizează totul. Am făcut totuși reclamație la spitalul de boli infecțioase. În timp ce mama era în spital și cu masca de oxigen, ea nu putea vorbi și am sunat pe secție, iar o doamnă asistentă m-a tratat foarte urât, spunându-mi să o sun pe mama că are telefonul la ea. Însă, în condițiile în care mama nu putea vorbi, cum putea să îmi răspundă la telefon?
După moartea mamei, am cerut fișa personală de la spital să văd ce medicamente i s-au administrat, însă dar mi-au spus că nu este posibil.
Asta i se întâmplă unui cadru medical, ce putem spune însă de pacienții de rând.
Am decis să fac publică această tragedie a noastră pentru că vreau să fac dreptate. Știu că pe mama mea nu o mai poate întoarce nimeni absolut, însă vreau să se știe ce spitale și ce doctori avem, lumea moare pe capete…. Mama era internată la terapie intensivă cu un senator care era într-o stare foarte gravă. Domnul Vergil Chitac, și-a revenit, mama însă nu. Mama era o asistentă, iar domnul Chitac un prlamentar. Ce să credem….că bronhopneumonia mamei era de moarte cu acel virus? Cum a fost posibil ca în fiecare zi să i se facă mai rău și mai rău?
Consider ca viața mamei mele putea fi salvată, însă indolența care există în România este strigătoare la cer”, a mărturisit Laura Dumbravă.
Cei care vor să facă publice mărturiile lor despre sistemul de sănătate și alte probleme din societate, pot transmite textul pe adresa de mail: [email protected] sau pe pagina de Facebook Elena Robu News.