Astăzi se împlinesc 104 ani de la Unirea Basarbiei cu Țara mamă, România. La 27 martie 1918 Sfatul Ţării de la Chişinău hotărăște Unirea Basarabiei cu România, după ce Basarabia fusese anexată de Rusia la 16 mai 1812 la încheierea războiului ruso-turc.
Unirea provinciei româneşti Basarabia cu ţara-mamă a fost hotărâtă la 27 martie (9 aprilie pe stil vechi) 1918, de Sfatul Ţării de la Chişinău (Basarabia), organ legislativ reprezentativ, prin majoritatea absolută a votului.
În Declaraţia de Unire se specifică: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”.
Rezultatul votului (86 de voturi pentru, trei împotrivă, 36 de abţineri şi 13 absenţi) a fost anunţat de către preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ. Acesta, împreună cu secretarul acestui for, Ion Buzdugan, au semnat Declaraţia de Unire.
Prim-ministrul României, Alexandru Marghiloman, prezent la Chişinău, a fost invitat, împreună cu membri ai guvernului român, în sala Sfatului Ţării, unde, în numele poporului român şi al regelui Ferdinand I (1914-1927), a declarat că ia act de votul cvasiunanim al Sfatului Ţării şi proclamă Basarabia unită cu România. „Basarabia este de acum unită pe veci cu România”, a declarat, cu acest prilej, Alexandru Marghiloman.
În telegrama trimisă de regele Ferdinand I Sfatului Ţării de la Chişinău se arăta: „Sentimentul naţional ce se deşteaptă atât de puternic în timpul din urmă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut a primit prin votul înălţător al Sfatului Ţării o solemnă afirmare. Un vis frumos a fost înfăptuit”.
Teritoriul dintre Prut şi Nistru (Basarabia) fusese anexat de Rusia în urma păcii ruso-turce, încheiate la 16 mai 1812, la Bucureşti, după războiul ruso-turc dintre 1806-1812.
Unirea Basarabiei cu România în 27 martie 1918 reprezintă punctul culminant al luptei naţionale a românilor basarabeni, subjugați de peste un secol de Rusia.
***
Acum ceva vreme scriam că ziua de 27 martie este un bun prilej să ne amintim, să cinstim personalitățile neamului românesc, cei mai înflăcărați promotori ai Unirii și care, din păcate, nu mai sunt în viață, decedând în condiții cel puțin suspecte. Unii în accidente rutiere misterioase, alții subit sau răpuși de cancer. Sistemul sovietic, KGB-ul a avut mare ”grijă” ca aceste decese să pară firești și nevinovate.
Articolul poate fi citit accesând link-ul de mai jos:
Recent scriam că istoria a demostrat de multe: cineva are de pierdut, cineva – de câștigat în urma războaielor. Așa a fost întotdeauna și așa va fi și de acum încolo. Să ne reamintim: în 1918, șansa a fost de partea noastră, a poporului român, care a avut ocazia să se reunifice. Ca să nu intrăm prea mult în detalii istorice, Marea Unire de la 1918 a fost consecința unor conjuncturi din timpul primului război mondial.
Astăzi războiul din Ucraina ne oferă șansa istorică să repetăm gestul simbolic și dezideratul neamului românesc. Acum cred că suntem mai aproape ca niciodată (în ultimii 30 de ani) de înfăptuirea Unirii. După ce Ucraina va ieși învingătoare în războiul crud pe care l-a început Rusia invadând teritoriul statului vecin, guvernările de la București și Chișinău ar trebui să arate determinare și curaj în legătură cu reunificarea poporului român, să nu fie la fel de lașe ca cele din 1991, atunci când s-a ratat marea șansă istorică de reunificare a neamului românesc. Dacă nu se reușește acum Unirea, atunci și în următorii zeci de ani tot sub influența Rusiei vom fi.
Citește și:
Acum, ori niciodată: Tensiunile din Ucraina și șansa de reunire a neamului românesc