Moldovean stabilit în Italia: Dacă rămâneam acasă, ajungeam ori la cimitir ori în pușcărie

Vasile Dabija are 53 de ani, este originar din satul Codreni, raionul Cimișlia. Din 2003 este stabilit în Italia, unde, a lucrat în construcție 5 ani, iar ulterior alți 5 ani și jumătate a fost mecanic agricol. De doi ani, are grijă de un bătrân și de gospodăria acestuia. Nu i-a fost ușor să ia această decizie de a pleca de acasă. Mai ales că a fost o perioadă și viceprimarul satului de baștină. În Italia, la început a fost nevoit să doarmă și prin vagoane, să trăiască în condiții greu de imaginat, ca ulterior să poată obține permisul de ședere și să lucreze legal.

Vasile Dabija este unul dintre puținii bărbați care a acceptat să povestească prin ce a trecut de când a lăsat și casă și masă și satul natal. Iată istoria sa de viață:

În perioada 1982-1988 am fost student la institutul agricol din Chișinău, apoi am fost inginer șef al colhozului din satul natal Codreni. Ulterior am devenit președinte de colhoz, apoi lider al colectivului Speranța. În anii 1999-2002 am fost adjunctul primarului din comuna Codreni, primăria Rezeni din județul Chișinău, apoi inspector în Garda Forestieră Cimișlia, ocolul silvic Zloți.

Am plecat de acasă în 2003 ilegal. Am parcurs un drum lung ca să ajung în Italia. A fost cam așa: Chișinău-Moscova-Antalia (Turcia)- Paris (Franța)-Milano (Italia). Acest drum l-am parcurs în două săptămâni, e o poveste întreagă la mijloc… În perioada când îmi făceam studiile, dar și atunci când lucram, aveam un gând să ajung într-o țară capitalistă, să văd cu ochii mei cum muncește lumea, cum trăiește. În anii marilor privatizări 2001-2002 era un haos total, plecau tinerii în țările europene. Și atunci mi-a venit și mie ideea să plec, dar din păcate cunoscuții îmi spuneau că acolo nu era nevoie de directori, nu aveau nevoie de specialiști care să umble cu mapa la subraț. Îmi amintesc și acum că mă enervam strașnic din această cauză, dar într-adevăr nu cunoșteam lucrul în construcție.

În anul 2003, soția mea a plecat în Israel, lăsând postul de șefă la grădiniță și de la punctul medical. Nu aveam bani pentru plecare, așa că am pus casa în gaj, am luat bani la procente și așa a plecat soția mea la muncă în Israel cu o firmă din Chișinău. E și aici o istorie întreagă, dar rezum și vă spun că a lucrat 3 luni și a fost deportată. Nici nu vă închipuiți câte probleme am avut cu bandiții din Moldova, câte amenințări din partea acestei firme. Când s-a întors acasă, am întâlnit-o pe soția mea ca pe o mireasă, cu flori la aeroport. O așteptam cu cei doi copii ai noștri, Renat și Mihaela. Am rămas fără bani, datori firmei, cu casa pusă în gaj. Soția mea avea gânduri rele când se gândea la datoriile aduse familiei. Căutam cumva să o calmez, dar mă punea pe gânduri starea ei. Și așa am hotărât să îi permit să plece în Italia unde avea un nepot de-al ei. A mers pe drum 2 săptămâni, când i-am auzit glasul la telefon, din Italia, m-am bucurat nespus. Așa am rămas eu ca mamă și tată la copiii noștri. În plus, cu pământ, gospodărie. Dar, viața la distanță nu e ușoară, am avut și certuri la telefon, de aceea am hotărât să plec și eu în Europa. Nu am așteptat mult, am lăsat gospodăria și copiii în grija nașilor de cununie și în luna noiembrie 2003 am plecat și eu în Italia, lăsând în urmă satul, prietenii, Moldova…

De atunci, adică din 2003 și până acum lucrez în localitatea Grosseto, din regiunea Toscana, cei drept cu o întrerupere de un an și jumătate când am fost în Germania. Inițial în Italia, după o săptămână de odihnă, am început să lucrez la o șatră de romi, iar noaptea dormeam, cu alți doi moldoveni, într-un vagon.

Mi-aduc aminte și râd singur, îi ziceam prietenului meu cu care lucram că dacă ar fi Moldova mai aproape, m-aș întoarce pe jos înapoi acasă. Dorul de Moldova mă durea prea mult. Și iată așa zi de zi, lună de lună, lucram fără acte și ne păzeam de controale. Dacă venea poliția să îi verifice pe romi, ne verificau și pe noi. Nu am destule degete la mâini și la picioare de câte ori am fost controlat în primii trei ani de lucrat ilegal în Italia. Apoi, în 2006, odată cu decretul, am obținut permis de ședere și m-am angajat într-o firmă la lucru. Dar cât am stat ilegal în Italia, nu am putut să merg nici la înmormăntarea fratelui meu…

Venisem cu bani grei în Italia, și eu și soția, bani luați la procente. Nu zic, primeam bine, la zi, dar dorul de casă și de copii mă dobora. Am adus și fata la noi, în Italia. Era încă destul de mică. Am închiriat un apartament. Bătrâna de care avea grijă soția mea murise și așa și-a găsit ore la curățenie. Dar în Moldova era tărăboiul cu împroprietărirea țăranilor, am privatizat casa în care locuiam în Moldova. Pe cea pe care o construiam mi-au furat-o cât am fost primii trei ani în Italia. Nici cărămida la sobă nu am găsit-o. Băiatul învăța la Colegiul de Drept din Chișinău, aveam cheltuieli mari. În toată luna i se strica telefonul, i se rupea încălțămintea și ce era interesant că trebuia de cumpărat numai din Moldova și trebuia de trimis bani acasă. Așa este viața cu părinți în Italia, totul costă scump…

Aici, în Grosseto, am deschis o Asociație a comunității de moldoveni, se numește ”Moldova”. Așa ne întâlnim noi, moldovenii și ne ajutăm reciproc. Aș face și mai multe, dar nu dispun de timp, viața trebuie trăită că este doar una, anii trec, noi îmbătrânim…

Față de salariul din Moldova, totul este scump, iar situația nu poate fi schimbată într-o zi. Sunt de 14 ani plecat din țară, multe s-au schimbat, dar este și mai mult de lămurit în toate domeniile. Cine ar veni la putere azi, într-un an sau doi nu poate face schimbări mari. Trebuie să trecem de acest haos. Cât va dura, este greu de spus. Astăzi în lume nu dictează economia politică, ci politica dictează economia. Politica a devenit business mare. Pentru țara noastră să mulțumim Domnului că nu se începe vreo revoluție. Lumea este împărțită. Care e cu Rusia, care e cu România și spre Europa. Iată cu ce câștigă parlamentarii.

Îmi pun des întrebarea de unde ei au luat că trebuie să fie veșnic la conducere. Sunt aceeași parlamentari, oare locurile se transmit din tată în fecior, ca și posturile pentru pădurar prin părțile mele, la Cimișlia.

Legat de votul mixt, eu nu înțeleg bine ce poate să fi, dar dacă mă uit dintr-o parte, aș zice că nici așa nu va câștiga poporul, vă spun sincer, nu se nasc acei moldoveni care au scris istoria. S-a înrăit poporul. Suntem un popor cu mare influență politică, implicăm până și copiii în această politică proastă de azi. În Italia sunt persoane deștepte care pot forma o conducere nouă a Moldovei, care au o bogată experiență de lucru. Doar cu așa generație se poate pune pe picioare Moldova, dar nu ”boșorogii” care sunt azi la conducere. Mi-i milă, vă spun sincer, de bătrânii care au rămas în Moldova.

De multe ori îmi pun întrebarea ce putea să se întâmple cu mine dacă rămâneam în Moldova? Cred că erau două căi: cimitirul sau pușcăria. Așa este format sistemul în țară.

Când mă gândesc ce poate să se întâmple cu Moldova peste 10 ani, îmi vine în cap că voi rămâne eu și câțiva bătrâni ca mine în sat și atât. Astăzi lumea e curioasă de a cuceri alte țări. Sunt puțini tineri care vor să lucreze la pământ. Toți visează la ceva mai bun, vor să vadă altă lume, dar fără o minte dezvoltată în străinătate este greu.

Aș vrea și mâine să mă întorc acasă, dar e tare greu să supraviețuiești în Moldova după 14 ani de străinătate. Multe am văzut: și bune și rele. Azi toți dau vina pe Plahotniuc, dar uitați-vă cine stă în Parlament, cui îi trebuie așa persoane, uitați-vă ce partide sunt, în fruntea lor doar bandiți și corupți. Deocamdată, unicul partid mai curat este al dnei Maia Sandu. Observ și valul unirii cu România, împărtășesc această părere, dar nu este de dorit unirea unei sărăcii cu alta, trebuie mai întâi să facem curățenie singuri la noi acasă. Acum nu se dorește revoluție, însă doar așa se va schimba conducerea, iar vinovații să ajungă la pușcărie. Este nevoie să faci singur curățenie la tine acasă, nu să vină vecinul. Iarăși îl ascultăm pe Ghimpu, iese la iveală, dar fostul guvernator al Moldovei, Dorin Drăguțanu este ruda lui. Astăzi propabil toți ar trebui să își dea votul pentru partidul Maiei Sandu. Dacă nu, atunci să ne rugăm să dea tiful” în conducerea Moldovei. Dacă nu, atunci revoluție, chiar dacă știu că nu este bună așa o soluție.

Vă mulțumesc pentru interviu!