Este povestea lui, este și povestea ta? Peripețiile unui moldovean cu permisul auto în Germania

“Am venit în Germania pentru un trai mai bun“ spune Nicolae la telefon, „acum am ajuns mai rău decât acasă, nici permis auto nu mai am, nici pâinea nu mi-o mai pot câștiga“.

Nicolae a venit în Germania fiind chemat de un prieten care lucra aici de câteva luni bune ca șofer la o firmă de colete. Cei doi prieteni locuiau cu alți șoferi într-o locuință oferită de firmă, 4 într-o cameră, 12 într-un apartament, cu o bucătărie comună și o baie.

Nicolae venise cu mașina lui din R. Moldova. Odată ajuns în Germania a și început lucrul, după numai două luni de zile a putut returna banii împrumutați de la vecini pentru a putea veni aici. Acum, având speranțe ca în curând va câștiga destui bănuți pentru a putea aduce și soția gravidă și fetița de 4 anișori, muncea de zori până seară.

Nu după mult timp, moldoveanul primește o scrisoare într-un plic galben în care i se cere să declare din care motiv a lăsat un șofer fără carnet să îi conducă mașina. Asta i-a spus dispecerul de la firmă citind și traducând acea scrisoare, Nicolae neștiind limba germană.

”Ce s-a întâmplat, s-a întrebat el?”

Într-o zi, acum 3 săptămâni de la primirea scrisorii, un coleg de-al lui a luat mașina lui să meargă la cumpărături și la întoarcere colegul i-a povestit ca l-a oprit poliția și i-a spus că el nu mai are dreptul să conducă pe teritoriul Germaniei după o perioadă de 6 luni de la deciderea că se mută aici definitiv și iși face Anmeldung (înregistrarea la evidență în Germania).

Nicolae s-a întrebat: ”Oare să fie așa, înseamna că în două luni nici eu nu mai am voie să conduc, dar până atunci să mă ocup de această scrisoare”.

A completat scrisoarea cu datele șoferului, a trimis-o înapoi la poliție și numai după 6 săptămâni a primit sentința de la judecător: amenda de 900€ pentru că nu și-a respectat datoria de proprietar auto și a permis conducerea vehiculului unei persoane care nu avea dreptul să conducă acest vehicul.

Acum, cu lacrimi în ochi, moldoveanul și-a dat seama că posibilitatea de a aduce cât mai curând soția și fetița aici, în Germania, de a fi aproape de soția lui, de fetița lui, de copilașul care în curând va veni pe acestă lume, este o dorință greu de îndeplinit.

A muncit și iarăși a muncit pentru a plăti datoria la stat, vorbea la telefon cu soția și îi explica situația, o situație pe care el nu o mai înțelegea. De ce ? De ce eu?

Și așa , trudind din greu nici nu a observat că deja trecuseră 8 luni de când și el trăiește pe teritoriul Germaniei, și ca și mulți alți zeci de basarabeni conducea aici mașina fără dreptul de a mai conduce.

Dar de unde bani pentru a se înscrie la o scoală, să refacă permisul, să depună actele. Deja se interesase ce trebuie făcut:

• să meargă să își traducă permisul – 55€,
• să se înscrie la o școală de șoferi – 200€,
• să își cumpere materiale de învățat – 80€,
• să procure actele pentru dosar – 35€,
• să depună actele la biroul de premise –  45€,
• ora de condus – 45€ ,
• examenele la școală – 250€,
• examenele la Tüv – 115€.

”Atâția bani, nu se poate. Voi conduce așa mai departe, îmi voi aduce familia aici și după ce ne merge mai bine, îmi voi schimba permisul. Va merge și așa, pe mine nu mă va prinde poliția”,  și-a spus sieși Nicolae.

Zis și făcut, a căutat o locuință, a adus familia aici, fericire pe capul lor, băiețelul venise și el pe lume. Toate bune și frumoase, până în acea după-amiază, când, fericit în drum spre casă la soția care îl aștepta cu un borș, il oprește politia. După ce a prezentat actele, polițistul s-a uitat la permis și l-a rugat să coboare, să cheme șeful sau un coleg să ia mașina, pentru că el nu mai are voie sa conducă. Trecuse deja peste un an de când el era în Germania, iar potrivit legii Nicolae nu mai are dreptul să conducă o mașină pe teritoriul Germaniei.

Apoi a urmat coșmarul vieții lui. Fără permis, fără serviciu, fără bani să se poată înscrie la o școală de șoferi. S-a împrumutat din nou, s-a înscris la o școală, a depus dosarul, a învățat, dar nu obținuse dreptul să susțină examenul până nu vine sentința de la judecător. Noroc că și-a găsit de lucru la un magazin mai mare.

După numai 5 săptămâni a primit scrisoarea de la tribunal care îl anunța despre o amendă de 2300 euro.

După ce a dus scrisoarea la biroul de permise, doamna de acolo i-a spus că, probabil, înainte de a primi dreptul să susțină examenul, va trebui să îi aducă un rezultat pozitiv de la un institut -MPU-Medizinisch-Psychologische-Untersuchung.

Așa m-a găsit pe mine, Viorica Robina, instructor auto și consilier MPU.

După câteva ore de consiliere pentru a înțelege logica și structura acestui test și un examen, Nicolae a reușit acest test.

Cu testul reușit a mers la cei de la permise, apoi a putut susține examenul teoretic, învățase tot timpul chestionarele în limba română și a reușit cu brio testul.

Acum urmau orele practice. De condus știa, dar nu primea ore, pentru că instructorul nu avea timp, erau multi elevi, iar Nicolae nu putea să meară la aceste ore decât sâmbăta sau seara târziu. Era prins mereu în muncă și era greu să se deplaseze cu autobusul ca singur mijloc de transport.

Peripeția cu școala de șoferi nu a fost una mai scurtă, dar după câteva săptămâni a susținut și examenul practic, a învățat cuvintele necesare pentru examen cu mine și s-a putut numii un șofer cu permis valabil pe teritoriul Germaniei.

Drum bun!

 

Un articol semnat pentru ER NEWS de Viorica Robina, instructor auto și consilier MPU în Germania.