Editorial Elena Robu. Incontestabil, Igor Dodon trăiește într-o lume paralelă față de cea a diasporei. Lumea lui Igor Dodon este plină de minciună, populism, corupție, moldovenism primitiv, prorusism putinist. Lumea celor din diaspora este uneori prea plină de speranță, fără corupție, cu sistem de sănătate și educație fără mită, cu valori, demnitate și verticalitate.
Fiind departe de casă, demnitatea și verticalitatea se resimt și mai mult. Este ceea ce ne rămâne, ceea ce ne face mai puternici, trăind printre străini și purtând mereu în suflet locul în care ne-am născut.
Lumea paralelă a lui Dodon niciodată nu va înțelege cum este să mergi la vot pentru că acest lucru este o datorie a ta ca cetățean, nu pentru că cineva îți dă 100 de lei sau hrișcă sau ”tușoka”. Lumea paralelă a lui Dodon niciodată nu va înțelege de ce demnitatea este mai presus decât cumătrismul, mita sau bădărănismul.
E firesc ca diaspora să vadă altfel lucrurile care se întâmplă în R. Moldova, pentru că noi, cei din diaspora, avem acces la sisteme democratice, construite de secole. Putem face comparații și discerne ce este mai bun pentru noi și părinții sau rudele noastre. E firesc ca noi, cei din diaspora, să le spunem celor de acasă cum se construiește o democrație și de ce este important să știm cine suntem și încotro mergem.
Duminică, la alegeri, diaspora nu și-a făcut decât datoria de cetățeni ai acestei republici. Oare câți din lumea paralelă a lui Dodon au făcut la fel? Câți s-au gândit la părinții și copiii lor atunci când au pus ștampila pe buletinul de vot? Câți au votat sincer pentru cineva și nu împotriva cuiva? Câți au votat fără a obține vreun beneficiu personal?
Întrebări și iarăși întrebări. Unele posibil fără niciun răspuns.