Aniversarea Arhimandritului Nicolae Roșca, duhovnicul Mănăstirii „Ciuflea” despre care s-a scris și s-a comentat în fel și chip zilele acestea arată de fapt cât de bolnavă este societatea în care trăim. Unii s-au grăbit să ne critice pe noi, jurnaliștii, că ne băgăm în viața privată a preoților, că îi judecăm și îi prezentăm într-o lumină proastă. Credeți-mă aș prefera să scriu despre acțiuni de caritate pe care le desfășoară fețele bisericești de la noi, despre faptul că biserica a mai salvat o persoană care era gata să își pună capăt zilelor sau că un copil a fost salvat din mâinile violente ale unul tată sau mamă dintr-o familie ”tradițională”.
Aș prefera să scriu despre unitatea bisericii, despre exemplul pe care îl oferă preotul societății, despre inițiativele care să contribuie la consolidarea instituției familiei în societatea noastră măcinată de migrație.
Și despre multe alte lucruri pozitive aș prefera să vorbesc. Dar din păcate, una se spune la biserică și alta se face. Și ne mai întrebăm de ce încrederea în preoți, în biserică scade.
Nu judec, dar țin să amintesc aici cele 10 porunci Dumnezeiești despre care preoții ne vorbesc la fiecare slujbă:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte pe ea (Duminica).
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrânat.
8. Să nu furi.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tău.
Cu siguranță, fiecare răspunde pentru sine. Indiscutabil.
Dar eu propun să ne inspirăm din lucruri frumoase. De exemplu din viața suveranului pontiv Papa Francisc care a dus o viață destul de modestă în ultima jumătate de secol. Pe când era Cardinal în Buenos Aires folosea de exemplu transportul public zi de zi. Tot Papa Francisc susține că preoții care predică sărăcia, dar trăiesc o viață materială bogată sunt ipocriți care fac rău imaginii și misiunii Bisericii.
Aș vrea să scriu și despre mitropolitul Moldovei Vladimir că merge cu transportul public, că duce o viață de ascet, că renunță la mașina luxoasă cu numere guvernamentale cumpărată din banii publici, adică din banii oamenilor, că renunță la caviar și somon trăind în acea mai săracă țară din Europa. Într-un stat în care zeci de mii de copii trăiesc departe de părinții lor plecați la munci peste hotare pentru a asigura un trai decent familiei lor, în care mii de bătrâni sunt înfometați din cauza pensiilor mizere, în care familii social-vulnerabile trăiesc zilnic într-o sărăcie lucie, iar preoții dau chefuri în restaurante luxoase chiar pe timp de post, într-o zi de miercuri este ipocrit. Din păcate, are de suferit întreaga imagine a bisericii, chiar și a acelor preoți care sunt aproape de oamenii, care îi ajută pe cei săraci, care respectă cu sfințenie responsabilitățile sale pe acest pământ.
Cum spuneam, preotul trebuie să fie un exemplu pentru întreaga societate: un exemplu de comportament, de smerenie, de omenie, de corectitudine, pentru că așa vom putea cultiva în societate valori morale, spirituale. Dar dacă exemplul pe care îl oferă preoții este de a organiza sărbători luxoase, de a agonisi averi, de a te plimba în mașini scumpe cu numere de înmatriculare personalizate, de a ignora cele sfinte, mă întreb ce va face societatea? Răspunsul este clar – va urma exemplul pe care îl vede, indiferent dacă este bun sau rău.
Ce pot face oamenii? Să pună cap la cap aceste informații, să analizeze bine cui și ce fel de donații să facă, să aibă credință în Dumnezeu și nu în lucruri materiale și să găsească exemplul de curățenie, corectitudine și omenie pe care să îl urmeze.
Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu!