Tatiana Jizdan, din Germania: De multe ori, cei străini sunt mai receptivi în a te ajuta, decât ai tăi

Tatiana Jizdan are 30 de ani, este născută la Anenii Noi, satul Geamana. Și-a făcut studiile în România și a devenit învățător pentru clasele primare și preșcolare în România. A activat 2 ani la Chișinău, la o gradiniță privată, dar salariul mizer pe care îl primea a făcut-o să renunțe și să plece din Moldova. De trei ani este în Germania, în orașul Offenbach am Main .A devenit cunoscută prin inițierea proiectului ”Adoptă un bătrân”, care ajută bătrânii singuratici din Moldova.

A acceptat să împărtășească, în cadrul interviului pentru blogul elenarobu.md, despre cauzele plecării din Moldova, despre proiectul  ”Adoptă un bătrân”, dar și cum vede tânăra viitorul R. Moldova.

Prima tentativă de a pleca din R. Moldova a fost în 2014. M-am dus în Rusia, dar nu am putut sta mai mult de 5 luni acolo. Nu am găsit nimic de ce să mă agăț și nu am putut rezista dorului de acasă. Acolo toată lumea si viața îmi părea rece. Atunci am decis că vreau să mă stabilesc acasă. Din toate resursele financiare, am deschis un butic în magazinul Gemenii, însă taxele enorme imediat m-au pus la pământ. În 5 luni eram deja în faliment total. Fiind foarte dezamăgită, moral afectată, am decis să vin la prietena mea în Germania pentru o vacanță, în care să mă pun în ordine, era 7 martie 2015 . Trecusem frontiera cu pașaportul biometric, dar termenul limită de ședere într-o țară UE este de 3 luni. Din prima zi, am zis că fac tot posibilul să rămân cât mai mult timp aici, era altă viață, ceva ce îmi vindeca sufletul numai din priviri. Peste o lună, m-am angajat la lucru, ilegal, într-o cafenea. Era un risc asumat atât de mine, cât și de proprietar. Însă Dumnezeu m-a ferit de necazuri.

Sunt într-un oras de emigranți, iar aceasta mi-a făcut adaptarea mult mai ușoară. Apoi mi-am cunoscut soțul si am întemeiat o familie, astfel nu mai sunt singură, sunt cu familia. Părinții au fost foarte supărați când am plecat, însă, văzând că sunt fericită aici, au devenit și ei fericiți. Încerc să merg des acasă, așa ca să nu îmi simtă mult lipsa. La moment, lucrez într-o cafenea, dar având un flux mic de oameni, îmi permit să stau pe internet, astfel dirijez activitatea proiectului ”Adoptă un bătrân”.

Acest proiect, ”Adoptă un bătrân”, a venit ca o idee de moment, mai mult personală. Pe facebook mi-a apărut o postare legată de deschiderea unei brutarii de către AO ,, Prezicere devină „, ale cărei venituri aveau să susțină un centru de ocrotire a femeilor abuzate. Am decis să cumpăr zilnic câte 5 pâini și i-am propus dnei Valentina Geamana să o dea bătrânilor singuratici. Am povestit despre acest fapt unei prietene, tot din Germania, și ea a decis să cumpere 10 pâini zilnic pentru bătrâni. Am făcut public acest fapt si lumea a început să reacționeze si să vrea să se implice.

Astfel, am ajuns la o frumoasă colaborare, în cadrul proiectului ”Adoptă un bătrân”, între diasporă si autoritățile locale din țară. Este implicată multă lume frumoasă si fiecare parcă are responsabilitatea sa. Îmi doresc să cuprindem cât mai multe sate și să intrăm în cât mai multe case. Bătrânii au o licărire aparte în ochi atunci când văd că cineva le trece pragul. Este o satisfacție pe care nu ți-o poate aduce niciun lucru material.

Statul german susține foarte mult emigranții. Însă trebuie și efort din partea noastră. De la început, ni se oferă posibilitatea de a studia limba de stat, cu o reducere de jumătate de preț. Pentru ei este important să le cunoști limba pentru a te putea integra. De multe ori, cei străini sunt mai receptivi în a te ajuta, decât ai tăi. Cunosc cazuri suficiente în care ai noștri percep taxe pentru ajutor sau si mai urât, te sapă pentru a nu te ridica mai sus decât ei. Dar nu toată lumea e la fel și sunt recunoscătoare Domnului pentru sutele de moldoveni cu suflet extraordinar pe care i-am întâlnit de când sunt în Germania.

 Acasă vorbim în limba română, soțul fiind român. Însă și în toată gașca noastră vorbim la fel. Eu mi-am construit colțișorul meu aici, mi-am făcut cumătri, fini moldoveni, periodic organizez întâlniri cu moldovenii din zonă, cu sarmale și plăcinte … Eu mă simt ca acasă aici. Cred că fiecare are ceea ce emană și în ceea ce crede. Eu cred în prietenie între popoare și cred că oriunde poate fi ”acasă”, dacă lucrezi singur la aceasta.

La alegerile din 2018 voi merge la vot, așa cum am făcut-o si la cele din 2016. Și voi influența și pe restul să o facă. Nu poți aștepta schimbări, dacă nu contribui la înfăptuirea lor. Eu și politica de fapt suntem cam incompatibile, însă am fost prin țară destul ca să văd disperare și sărăcie, iar această stare de lucruri mereu mă va face să mă uit urât spre autorități. Pentru situația pe care o avem, suntem vinovați și noi, fiecare din noi, însă peștele de la cap se strică.

Mi-i frică de faptul că în câțiva ani, în sate vor rămâne doar bătrânii. Lumea pleacă pe un cap, iar acest lucru este un dezastru. Mă reîntorc periodic acasă, doar pentru părinți și proiectul ”Adoptă un bătrân”, în rest eu nu mă văd ducând acolo, în Moldova, viața de zi cu zi. Mult contează salariile mizere, căci de muncă este, iar moldovenii sunt foarte muncitori, însă chiria să depășească un salariu mediu e catastrofic.

Cred că îmi doresc unirea cu România. Prea ne-au împrăștiat toți, că mai noi singuri nu mai știm de unde venim. Vreau o țară mare si cu unitate. Unitate între oameni si o cauză comună, nu fiecare pentru sine, dar pentru cei din dreapta și stânga noastră. Nu vom evolua deloc, dacă nu suntem noi uniți!

Vă mulțumesc pentru interviu!

Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei.

Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu