Povestea tânărului Mihai Voina din Leova care a ajuns să lucreze la un mare supermarket din Italia

Mihai Voina are 26 ani și este originar din orașul Leova. A plecat din Moldova la vârsta de 14 ani, inițial la tatăl său care se afla în Portugalia deja mai mulți ani. Datorita lui, a obținut cetățenia portugheză, chiar dacă în suflet poartă mereu cetățenia țării sale.

În Italia, mai exact în orașul Bologna, este stabilit deja de 5 ani, iar de doi ani este angajat la un mare supermarket. Mihai Voina se consideră foarte norocos că are ocazia să muncească acolo.

Spune că ar reveni acasă dacă parcursul european ar fi ireversibil sau dacă s-ar produce Unirea cu România.

Vă invit să descoperiți în continuare povestea de viață inspirațională a tânărului Mihai Voina.

”În Italia mă aflu de 5 ani. După 7 ani de ședere permanentă în Portugalia, adaptarea în Italia a fost destul de grea. Nu cunoșteam limba și nici nu aveam de lucru.
Am avut în schimb susținerea fratelui meu Iurie, sergent în Legiunea Străină Franceză si a surorii mele Vera, care la moment face un doctorat în Italia, la Universitatea din Verona și în Franța la Universitatea Paris VIII. Cea mai importantă însă a fost susținerea mamei mele care a desfășurat în Bologna activități de voluntariat pentru copiii români și moldoveni pe lângă o biserică ortodoxă. Obiectivul acestor acțiuni de voluntariat era promovarea valorilor spirituale si menținerea tradițiilor neamului nostru. Astfel, ne potoleam dorul de țară și ne regăseam rădăcinile.

Când am venit în Italia, la început am avut grijă de bătrânii din spitale, care erau foarte mulțumiți de mine. Mama, însă, a fost cea care mereu și-a dorit ca eu să lucrez în supermarket.


Pe când eram mai mic și mergeam cu ea la cumpărături, în Portugalia, spunea deseori că ar fi un vis să mă vadă lucrând într-un magazin. După ce am învățat mai bine limba italiană, am făcut un curs de operator de vânzări, iar ulterior am trecut și un stagiu practic la supermarketul Lidl. Odată terminat cursul și practica, cei de la Lidl au decis să mă angajeze. Mă consider foarte norocos că am ocazia să muncesc aici. Este deja al patrulea an în care Lidl ocupă primul loc în Italia în ceea ce privește condițiile de munca ale angajaților. Sunt foarte recunoscător pentru faptul că  tot colectivul mă apreciază și mă încurajează. Lucrez aici de aproape 2 ani.

Cu familia mea vorbesc mereu în romană. Este important să nu ne uităm limba noastră și, prin limbă, locul unde ne-am născut.

Toți cei plecați peste hotare trecem prin momente grele. Uneori mergem pe drumuri greșite, apoi din greșeli învățăm, ne ridicam și mergem mai departe. Nu a fost doar un moment greu, au fost mai multe, pe care însă le-am depășit cu succes. Prefer să fiu pozitiv si sa mă gândesc doar la bine și frumos.

Încă nu am hotărât nimic în privința alegerilor parlamentare de anul acesta, dar la sigur voi participa la votare, dacă va fi posibil. Consider importantă vocea diasporei. De altfel, chiar dacă acum sunt departe, nu exclud ca mă voi întoarce acasă.  

Autorităților as vrea să transmit dorința de mai multă stabilitate și de o cale europeană mai bine definită, ținând cont de necesitățile cetățenilor din mica noastră republică.  

Depopularea Moldovei e o problema foarte gravă care durează de ani de zile și care se agravează tot mai mult și mai mult. Consecințele ar fi cele ale unui dezastru total, adică o țara fără cetățeni, o țară orfană de părinți și orfană de copii.  

Aș reveni acasă în cazul în care Moldova ar adopta o politică pro-europeană sau în cazul în care Moldova s-ar uni cu România. Sunt sigur că doar prin schimbarea viziunilor politice și prin unire vom reuși să ne ridicam în picioare și să începem să ne construim un nou viitor.  

Chiar dacă nu o duc rău printre străini, în acest oraș minunat, îmi este dor nespus de mult de meleagurile noastre. Rădăcinile mă cheamă acasă, cel mai sfânt loc de pe pământ. Sper să mă întorc într-un viitor apropiat, să se întâmple o minune, să îmi vad părinții acasă, să le pot zice „Buna ziua, mamă! Buna ziua, tată!”, să mă închin în fața lor și în fața casei mele părintești si să pot zice: „Bun găsit, ogradă, flori, pomi, vie, salcie!”

De mic copil îmi plăcea foarte mult munca, iubeam animalele și le îngrijeam cu mare drag. Îmi doresc să cresc animale, să cresc păsări și să pot cultiva grădina mea, să pot culege roada viței de vie din ograda casei părintești. Când mă voi întoarce acasă, asta voi face.  

Am foarte multe amintiri frumoase din copilărie. Sunt mândru de buneii mei învățători cărora mă închin până la pământ pentru că mi-au lăsat o mare moștenire, numele lor scrise cu litere de aur în ”Letopisețul Semănătorilor de Lumină”. Port în suflet si un profund respect pentru prima mea învățătoare, doamna Olga Morăraș care ne-a cultivat cu o deosebită iscusință omenia, bunătatea, destoinicia. Am participat activ și la Centrul de creație pentru copii. Îmi aduc aminte proiectul teatrului poetic, un concurs dedicat poetului Vasile Alecsandri, la care am participat împreuna cu alți colegi de clasă. Mare a fost bucuria noastră pentru că, din 19 școli noi, am ocupat primul loc, prezentându-ne fără conducătoarea de cerc, pentru că era plecată la un seminar la Chișinău. Înainte de a pleca ne-a urat succes și ne-a binecuvântat: ”Voi sunteți talentați, puternici și adevărați actori!”

Acum sunt singurul responsabil de viitorul meu și de faptele mele și ceea ce îmi doresc este să urmez exemplele avute în copilărie, exemple care pornesc toate de la baștină și care sper să le pot și eu cultiva urmașilor mei”.

Și prietenii tăi merită să cunoască această informație. De aceea distribuie pe Facebook, pune LIKE, invită prietenii să aprecieze pagina de Facebook Elena Robu Blog și să se înscrie în grupul Vocea diasporei. 

Informația este putere, informați-vă corect!
Cu respect, Elena Robu