Moldoveanca stabilită în Germania care își ocupă timpul liber cu creații handmade. Din Moldova a plecat dezamăgită fiind de conducerea țării

Tânăra Elena Budu, în vârstă de 29 de ani este originară din satul Brătuleni, raionul Nisporeni. De profesie este conducător muzical, dar și profesoară la clasele primare. A decis acum 3 ani să plece din R. Moldova din cauza conducerii de atunci a țării, care a dezamăgit-o mult, dar și din cauza salariului mizer de doar 150 de euro pe care îl primea în calitate de învățătoare.

În Germania, fiind în concediu de maternitate, a decis să își ocupe timpul liber cu creații handmade. Speră și depune tot efortul ca această pasiune să o transforme într-o afacere.

Elena Budu mărturisește, într-un interviu pentru portalul de știri ER NEWS despre perioada de adaptare în Germania, despre pasiunea sa pe care vrea să o transforme în afacere, dar și despre faptul dacă s-ar mai întoarce vreodată acasă în Moldova.

Așadar, iată mărturiile tinerei:

”Pentru prima dată în Germania am venit în anul 2015 pe o perioadă mai scurtă, ca mai apoi să mă reîntorc în Moldova, pe motivul unor probleme familiare, mai exact legate de divorț. După ce s-a mai potolit “furtuna”, spre sfârșitul anului 2016 m-am reîntors în Germania, dar de acestă dată în alt oraș.

Motivul plecării mele a fost în primul rând dorința de a-i oferi un viitor mai bun copilului meu, dar și dezamăgirea mare pe care am avut-o față de conducerea țării noastre. Am risipit 8 ani de studii pentru un salariu de aproximativ 150 de euro, pe atunci. Nu regret faptul că am studiat, ceea de ce îmi pare rău este că munca mea nu a fost apreciată la justa valoare. Să fii profesor nu presupune doar cele 5-8 ore predate, cea mai multă muncă este după ore, sau așa-zisa “temă pentru acasă”.

În Germania sunt stabilită de aproximativ 3 ani. Primul an ne-a fost mai greu, însă ne-am adaptat destul de repede, atât eu cât și familia. Băiatul a învățat limba germană foarte repede (în 6 luni, timp în care a frecventat grădinița, el știa deja să vorbească cursiv) spre deosebire de noi care și acum suntem în perioada de învățare.

Munca pe care am prestat-o în Germania a fost și încă este, pentru că sunt în concediu de maternitate, servicii de curățenie la birouri.

Așa cum la moment stau acasă cu bebelușul, m-am gândit să-mi ocup timpul liber cu ceva și anume să fac ceva care să-mi aducă plăcere. Ideea mi-a venit atunci când trebuia să-i fac poze fetiței cu fiecare lună împlinită, până la un an. Uite așa s-a întâmplat să creez o cifră ornată cu flori din hârtie creponată, ca mai apoi publicând acestă poză să urmeze și altele. Au fost și câteva comenzi. Pentru prima dată acestea au fost din partea moldovenilor de prin Germania, iar mai târziu și de la alte naționalități, inclusiv, germani. Programul meu de lucru depinde în mare parte de dispoziția fetiței. Expedierea comenzilor o fac prin poștă, care aici cu adevărat lucrează și este foarte sigură și rapidă spre deosebire de Moldova.

 

Desigur nu m-am oprit la “flori din hârtie” am făcut și lănțișoare pentru suzetă, imprimeuri cu cristale, pernuțe, coronițe pentru ușă. Este ceea ce credeam eu că ar fi de folos dar și frumos atât pentru un copil, cât și pentru ornament. Fiecare lucrare este diferită și unică, lucrată cu multă dăruire, nu cred că am 2 lucrări identice.

 

Ceea ce fac eu este mai mult un hobby, nu neapărat o afacere, dar dacă pe viitor vor apărea mai multe comenzi din care aș putea avea un profit suficient, desigur îmi voi dezvolta pasiunea în afacere. Eu sper și lucrez mult pentru ca acest lucru să se întâmple.

Ca imigrant în Germania beneficiez de toate facilitățile pe care le au și cetățenii acestei țări. Nu m-am simțit nicio clipă discriminată. Ce m-a surprins pe mine este faptul că inițierea unei afaceri aici o poate face oricine, dar se solicită și impozite pe măsură. Germania are legi care sunt respectate cu strictețe. Acesta este lucrul care lipsește țărișoarei noastre.

Atunci când suntem în sânul familiei vorbim românește, desigur. Este foarte important să nu uităm de unde am plecat și cine suntem. Mai ales vrem să transmitem limba română și copiilor noștri care au bunici, rude rămase acolo, cu care mai rar, dar ne întâlnim. Iar noi vrem ca ei să-și cunoască rădăcinile. Ne mândrim cu ceea ce suntem și de unde am pornit, chiar dacă e mică și săracă Moldova are și ea farmecul ei, iar în suflet, tot țărișoara noastră va rămâne.

Cel mai greu moment trăit în străinătate a fost dorul de copilul meu (care prima perioadă nu a fost cu noi, rămăsese cu bunicii) și un alt moment dificil ar fi primul an de integrare, lupta cu birocrația, acele scrisori care veneau în fiecare săptămână și mereu solicitau anumite documente, iar pentru noi reprezentau un adevărat stres, necunoscând limba (au fost mari bătăi de cap).

În ce condiții m-aș reîntoarce?! Mi-e greu să vorbesc despre reîntoarcere, Moldova m-a dezamăgit de prea multe ori, încă de mic copil … și totuși, poate dacă aș avea condiții decente de trai, ca să nu mă simt sclav în țara mea, m-aș întoarce.

Germania a fost “străinul” care mi-a sărit în ajutor la nevoie; străinul care m-a primit cu brațele deschise; străinul căruia nu i-a fost frică că am să-i fac vreun rău. Ca orice pădure, are și ea uscăturile ei și aici mă refer la OAMENI, la cetățenii acestei țări. Există așa-numiții “naționaliști ” care pur și simplu ne urăsc, pe noi “emigranții” și oarecum le dau dreptate atunci când mă pun în locul lor, pentru că sunt foarte mulți emigranți care își bat joc de acestă țară, în pofida faptului că i-a primit cu toată dragostea.

Germania ca stat însă, știe cum să-și curețe “gunoaiele”!

 Legat de Republica Moldova, îmi pun speranța că totuși într-o zi această țară va înflori, iar oamenii nu vor mai fi nevoiți să plece”.

Vă mulțumesc pentru acest interviu

 

Articole similare
Comentarii